drăcărie definitie

10 definiții pentru drăcărie

drăcăríe sf [At: CREANGĂ, A. 308 / Pl: ~ii / E: drac + -ărie] (Pop) 1-4 Drăcie (1, 2, 5, 6, 12). 5 (Rar) Drăcime (1). 6 Mijloace și formule magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, pentru lecuire etc. Si: farmec (3), vrajă. 7 (Fam) Afacere încâlcită, necurată Si: (rar) drăcie (11).
DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Pop. și fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ărie.
DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Pop. și fam.) Drăcie. – Drac + suf. -ărie.
DRĂCĂRÍE, drăcării, s. f. (Mold.) 1. Ciudățenie, minunăție, drăcie (2), drăcovenie. Toate cîte sînt pe lume le-am știut, dar drăcăria asta abia acum am aflat-o! SADOVEANU, N. F. 98. Petruță era gata, în fața mașinii, dîndu-i tîrcoale și plecîndu-se cu pumnii pe genunchi, să studieze secretul «drăcăriei». C. PETRESCU, R. DR. 83. Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare: o namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri, și tot atunci striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. 2. Năzbîtie, poznă, șmecherie. Cîte drăcării le vin în cap, toate le fac. CREANGĂ, A. 38. 3. Farmec, vrăjitorie. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare ștrașnică care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpînu-său, Făt-Frumos, în purcelul cel ogîrjit. id. ib. 101.
drăcăríe (pop., fam.) s. f., art. drăcăría, g.-d. art. drăcăríei; pl. drăcăríi, art. drăcăríile
drăcăríe s. f., art. drăcăría, g.-d. art. drăcăríei; pl. drăcăríi, art. drăcăríile
DRĂCĂRÍE s. v. drăcie, drăcovenie, năzbâtie, poznă, ștrengărie.
drăcărie f. drăcovenie: câte drăcării le vin în cap CR.
drăcăríe f. Fam. Drăcie. mare mulțime de dracĭ: se adunase toată drăcăria pămîntuluĭ.
drăcărie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. NĂZBÎTIE. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.

drăcărie dex

Intrare: drăcărie
drăcărie substantiv feminin