drâmboia definitie

14 definiții pentru drâmboia

drâmbá v vz drâmboi
drâmboí2 vi [At: KLEIN, D. 175 / V: ~buí, ~á, ~bá / Pl: ~i / E: drâmbă + -oi] 1 vi A cânta din drâmbă (1). 2 vr (Reg) A lăsa buzele în jos, ca pentru plâns. 3 vr (Reg) A-și manifesta supărarea, mânia. 4 vr (Reg) A boci.[1] modificată
drâmboiá v vz drâmboi
drâmbuí v vz drâmboi
DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboiá vb. I] – Din drâmbă.
DRÂMBOIÁ vb. I v. drâmboi2.
DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă.[1]
DRÎMBOÍ, drîmboiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se bosumfla; a se boci în gura mare. Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.
drâmboí2 / drâmboiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se drâmboiéște / se drâmboiáză, imperf. 3 sg. se drâmboiá; conj. prez. 3 să se drâmboiáscă / să se drâmboiéze
drâmboí/drâmboiá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă
DRÂMBOÍ vb. v. bosumfla, îmbufna.
drâmboì v. Mold. a se bozumfla: se codesc și se drâmboiesc CR. [Lit.: a sufla din drâmbă].
drîmboĭésc și -oĭéz (mă) v. refl. (d. drîmbă 1, pin aluz. la ținerea buzelor). Fam. Mă bosunflu. – Și -ăĭez.
drîmboi vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA.

drâmboia dex

Intrare: drâmboi (vb.)
drâmboi vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
drâmba
Intrare: drâmboi
drâmboi
drâmboia verb grupa I conjugarea a II-a
drâmbui