doza definitie

37 definiții pentru doza

dóse sf vz doză
doza vt [At: MARIN, PR. II, 180/11 / Pzi: ~zéz / E: fr doser] 1 A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2 A pune în proporții determinate substanțele care formează un amestec. 3 A distribui într-un fel elementele unui text. 4 A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. 5 A fracționa în doze un medicament. 6-7 (Pex) A prescrie sau a administra unui bolnav un medicament în doze. 8 (Fig) A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. 9 A face efort în mod rațional.
dóză1 sf [At: HELIADE, O. II, 77 / V: (înv) ~se, ~sis / S și: (înv) ~să / Pl: ~ze / E: fr dose] 1 (Adesea fig) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. 2 Cutie metalică în care se află o băutură răcoritoare sau bere.
dóză2 sf [At: NICA, L. VAM. 82 / Pl: ~ze / E: ger Dose] 1 Cutie metalică izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2 (Șîs ~ de redare) Aparat folosit pentru redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc Cf pick-up. 3 Instrument folosit pentru realizarea în bune condiții a developării filmelor. modificată
DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.
DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.
DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.
DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune împreună, în proporții determinate, substanțele sau materialele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. ♦ A determina proporția în care un element, o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect într-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva în proporții judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.
DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose.
DÓZĂ1, doze, s. f. (Adesea fig.) Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formează împreună cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.
DOZÁ, dozez, vb. I. Tranz. A pune laolaltă, în proporții determinate, substanțele care formează un amestec; p. ext. a distribui după o anumită măsură elementele care formează un tot. [Sculptorul] are meritul de a nu cădea în decorativ, de a ști să dozeze golurile și plinurile cu judiciozitate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 13/5. ◊ Fig. Comisarul oficia în întunericul umed al beciului sau în sala de torturi, cu fanatism, și pe îndelete, dozînd, cu un rar simț științific, suferința corporală și mai ales morală. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 357. ♦ A determina proporția după care o substanță sau un material intră, împreună cu altele, în compoziția unui tot. A doza zahărul din sînge. ♦ A determina cantitatea de substanță sau de material care produce un anumit efect.
DÓZĂ2, doze, s. f. (Adesea determinat prin «electromagnetică») Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea ondulațiilor unui disc de patefon.
DÓZĂ1, doze, s. f. 1. Cantitate precisă dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. O doză de sare amară. ▭ Îl privea cum ia la sfîrșitul mesei «o doză» de sare din solniță, pe vîrful cuțitului, cum o învălește într-o foiță de țigară și cum o înghite repede. SADOVEANU, P. S. 190. Văzînd că nu-mi lucrează alte doctorii, am luat o doză mare de mercuriu și azi mă trezesc că-mi cad mustețile. NEGRUZZI, S. I 208. ◊ (Ironic) D. Iancu își comandă doza de rachiu de drojdii cu picături de pelin. CARAGIALE, O. II 227. 2. Cantitate de substanță care intră împreună cu altele în alcătuirea unui tot. Pămînturi... împănate cu o mare doză de humus. I. IONESCU, D. 142. ◊ Fig. [Stăpînul casei] avea o mare doză de răutate. BOLINTINEANU, O. 414. Au mai rămas oameni de înțeles, care au păstrat o doză suficientă de rațiune și de pudoare. ODOBESCU, S. III 462.
dozá (a ~) vb., ind. prez. 3 dozeáză
dóză (cantitate, cutie, dispozitiv) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze
dozá vb., ind. prez. 1 sg. dozéz, 3 sg. și pl. dozeáză
dóză (cantitate, dispozitiv, instrument) s. f., g.-d. art. dózei; pl. dóze
DOZÁ vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)
DÓZĂ s. (rar) porție, (înv.) tuție. (O ~ de medicamente.)
DOZÁ vb. I. tr. A indica, a pune în anumite proporții substanțele din care se face un amestec; (p. ext.) a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. [< fr. doser].
DOZĂ2 s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].
DÓZĂ1 s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].
DOZÁ vb. tr. 1. a stabili proporțiile dintre constituenții unui amestec; a distribui într-un anumit fel elementele unui tot. 2. (fig.) a folosi ceva în proporții judicioase, echilibrate. (< fr. doser)
DÓZĂ2 s. f. 1. cutie folosită la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up. 3. (fot.) tanc (4). (< germ. Dose)
DÓZĂ1 s. f. 1. cantitate determinată dintr-o substanță, radiație etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. (< fr. dose)
dóză (dóze), s. f. – Cantitate determinată dintr-o substanță. Fr. dose. – Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.
A DOZÁ ~éz tranz. 1) (substanțe sau materiale) A potrivi într-o doză justă, pentru a forma un amestec. 2) (componentele unui tot) A distribui după o anumită doză. 3) (lucruri, vorbe, acțiuni) A folosi în doze judicioase. /<fr. doser
DÓZĂ2 ~e f. Cutie din material izolant care servește la protecția unor contacte din instalațiile electrice. /<fr. dose
DÓZĂ1 ~e f. 1) Cantitate anumită de o substanță oarecare. 2) med. Cantitate de un medicament oarecare, care trebuie administrată o singură dată. /<fr. dose
doză f. 1. cantitate determinată de medicamente de luat dintr’o dată: o doză de chinină; 2. fig. cantitate oarecare: o puternică doză de mândrie.
* dozá v. tr. (d. doză; fr. doser). Determin doza orĭ dozele unuĭ medicament de luat într’o singură dată.
dóză f., pl. e (vgr. dósis, acțiunea de a da; fr. dose). Cantitate anumită de medicamente luate într’o singură dată: doză de chinină. Fig. Cantitate morală: doză de curaj.
DOZA vb. 1. a potrivi, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 2. a grada, a nuanța. (A-și ~ efectele.)
DO s. (rar) porție, (înv.) tuție. (O ~ de medicamente.)
DÓZĂ2 (< germ.) s. f. 1. Cutie izolată electric în interior, care servește la protecția anumitor elemente ale instalațiilor electrice de joasă tensiune. 2. D. de înregistrare = dispozitiv al instalațiilor de înregistrare a sunetelor, având rol de traductor electromecanic și servind la tăierea rilei (șanțului) în discul pe care se face înregistrarea. ◊ D. de redare = traductor mecano-electric, care produce o tensiune electrică proporțională cu elongația oscilațiilor unui ac ce parcurge rilele (șanțurile) unui disc pe care s-a făcut înregistrarea unor sunete.
DÓZĂ1 (< fr., lat. m.) s. f. Cantitate determinată dintr-o anumită substanță. ◊ D. toxică = cantitatea minimă dintr-o substanță care produce intoxicație. ◊ D. letală = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moartea. ◊ D. letală 50% (prescurtat DL 50) = cantitatea minimă dintr-o substanță sau medicament care provoacă moarte a 50% din animalele de experiență; indicator pentru aprecierea toxicității unui medicament nou. ◊ D. de radiații nucleare = cantitatea de energie transmisă (absorbită) în unitatea de masă, într-un loc specificat al unui corp. Se măsoară în rad. ◊ D. de expunere la radiații nucleare = cantitatea de radiații (X sau γ) măsurată prin ionizarea produsă de radiațiile respective în aer. Se măsoară în röntgen.
doză, doze s. f. 1. o sută de mililitri de băutură spirtoasă. 2. (tox.) cantitate dintr-un drog consumată o dată.

doza dex

Intrare: doză (obiect)
doză substantiv feminin
Intrare: doză (cant.)
doză substantiv feminin
dose
Intrare: doza
doza verb grupa I conjugarea a II-a