12 definiții pentru doxă
dóxă sf [At: ALEXI, W. / S și: docsă / V: docsie, doftă / Pl: ~e / E: ngr δόξα] 1 (Fam) Minte (3). 2 (Îla) De doftă De bună calitate. 3 (Îe) A fi cu ~ la cap (sau a avea ~ la cap) A fi înțelept. 4 (Ccr) Cap. DÓXĂ s. f. (
Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din
ngr. dóxa. DÓXĂ s. f. sg. (
Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din
ngr. dóxa. DÓXĂ s. f. sg. (Familiar) Minte, pricepere. Te-am luat repede și cu doxă și-ți pare rău că mi-ai mărturisit adevărul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 301. ◊
Expr. A avea (sau
a fi cu) doxă la cap = a fi deștept, priceput. Pentru cine nu-l știe, domnu Arsene îi o făptură de om pe dos; da nu-i așa, că doar are doxă la cap și-i cu tîlc la vorbă. HOGAȘ, M. N. 230.
dóxă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. dóxei
DÓXĂ s. v. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit. dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. –
Var. doxie, docsă, docsie.
Mr. dhoxă.
Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă,
s. f. (
Munt., reputație). –
Der. doxologie,
s. f. (te deum), din
gr. δοξολογία (
sec. XVIII,
cf. Gáldi 175); doxastar,
s. n. (carte care conține doxologiile), din
ngr. δοξασταριον; doxastih,
s. n. (motet care însoțește doxologia), din
ngr. δοξαστιχόν.
doxă f. fam. minte, pricepere: fără doxă la cap ISP. [Origină necunoscută].
dóxă f., pl. e (ngr. dóxa, părere. V.
doftă, paradox). Fam. Minte, pricepere, glagorie: n’aĭ și tu atîta doxă?
doxă s. v. DEȘTEPTĂCIUNE. INTELECT. INTELIGENȚĂ. JUDECATĂ. MINTE. PRICEPERE. RAȚIUNE. SPIRIT. a avea doxă expr. a fi inteligent
Doxă dex online | sinonim
Doxă definitie