dovlecel definitie

10 definiții pentru dovlecel

dovlecél sm [At: VALIAN, V. / Pl: ~céi / E: dovleac + -el] 1-2 (Șhp) Dovleac (mic). 3 (Reg) Pepene (Cucurbita pepooblonga). 4 (Prc) Fructul dovlecelului (2). 5 (Reg) Pepene (Cucumis melo). 6 (Bot; reg) Burete-de-bubă (Phallus impudicus). 7 (Olt, Mun; îcs) De-a ~ceii Joc de copii nedefinit mai de aproape.
DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac, cu fructele mai mici, lunguiețe, aproape cilindrice. În grădini poci (= pot) eu intra, Pepeni, dovlecei și verze fără grijă a mînca? ALEXANDRESCU, M. 387.
dovlecél (do-vle-) s. m., pl. dovlecéi, art. dovlecéii
dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi
DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
dovlecel m. 1. rod de mărimea castraveților, servind la un fel de bucate; 2. pl. numele unui joc de copii.
dovlecél m., pl. eĭ. Vest. Un fel de dovleac lungăreț mic care, înainte de a se coace, se mănîncă fert orĭ prăjit și umplut cu carne tocată. – În est. bostănel și dulma.
DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (Mold. și Bucov.) bostănel.

dovlecel dex

Intrare: dovlecel
dovlecel substantiv masculin
  • silabisire: -vle-