doveditor definitie

11 definiții pentru doveditor

doveditor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 9 / Pl: ~i, ~oáre / E: dovedi + -tor] 1 a Care dovedește (1-4). 2 sm (Înv) Martor. 3 a (D. acte, documente) Care adeverește (1) ceva. 4 a (D. documente) Care recunoaște un fapt sau un drept.
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.
DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă. Act doveditor.
doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre
doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre
DOVEDITÓR adj. v. justificativ.
DOVEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dovedește; care servește drept dovadă. Argument ~. /a dovedi + suf. ~tor
doveditor a. care dovedește.
DOVEDITOR adj. justificativ, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.)
doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror.

doveditor dex

Intrare: doveditor
doveditor adjectiv