DOISPREZECÍME, doisprezecimi, s. f. A douăsprezecea parte dintr-un întreg, împărțit în părți egale. – Doisprezece + suf. -ime.

*doisprezecíme (dois-pre-/doi-spre-) s. f., g.-d. art. doisprezecímii; pl. doisprezecími

douăsprezecíme s. f. (sil. mf. -spre-), g.-d. art. douăsprezecímii; pl. douăsprezecími