Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru dota╚Ťiune

dota╚Ťie sf [At: NEGULICI / V: (├«vr) ~t─âci├║ne, ~i├║ne sf / Pl: ~ii / E: fr dotation, lat dotatio, ~onis] 1 (Rar) Dotare (1). 2 (├Ävr) Dot─â. 3 Utilare a unei institu╚Ťii cu cele necesare desf─â╚Öur─ârii unei activit─â╚Ťi Si: dotare (2). 4 (Ccr) Finan╚Ťare a cuiva Cf dotare (4). 5 (Iuz; ├«s) Casa de ~ sau ~ia oastei Unitate administrativ─â ├«n vechea armat─â.[1] modificat─â
dota╚Ťi├║ne sf vz dota╚Ťie
dot─âci├║ne sf vz dota╚Ťie
DOT├ü╚ÜIE, dota╚Ťii, s. f. Dotare. ÔÖŽ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispozi╚Ťia cuiva prin dotare. [Var.: (├«nv.) dota╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.
DOTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. dota╚Ťie.
DOT├ü╚ÜIE, dota╚Ťii, s. f. Dotare. ÔÖŽ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispozi╚Ťia cuiva pe calea dot─ârii. [Var.: (├«nv.) dota╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.
DOTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. dota╚Ťie.
DOT├ü╚ÜIE, dota╚Ťii, s. f. ├Änzestrare a unei persoane sau a unui a╚Öez─âm├«nt cu cele necesare; mijloace materiale puse la dispozi╚Ťia unei persoane, a unui a╚Öez─âm├«nt etc. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) dota╚Ťi├║ne (MACEDONSKI, O. III 18) s. f.
DOTA╚ÜI├ÜNE s. f. v. dota╚Ťie.
dot├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. dot├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. dot├í╚Ťiei; pl. dot├í╚Ťii, art. dot├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
dot├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. dot├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. dot├í╚Ťiei; pl. dot├í╚Ťii, art. dot├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DOTÁȚIE s. 1. v. dotare. 2. (JUR.; concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)
DOT├ü╚ÜIE s.f. Dotare. ÔÖŽ ├Änzestrare, echipare a unei ├«ntreprinderi, a unei persoane cu cele necesare; mijloacele materiale date ├«n acest scop. [Gen. -iei, var. dota╚Ťiune s.f. / cf. fr. dotation, lat. dotatio].
DOTA╚ÜI├ÜNE s.f. v. dota╚Ťie.
DOT├ü╚ÜIE s. f. capacitate ├«nn─âscut─â care face posibile performan╚Ťe; dotare (2). ÔŚŐ mijloace materiale puse la dispozi╚Ťia cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio)
DOT├ü╚ÜIE ~i f. 1) v. A DOTA. 2) Mijloace materiale acordate organiza╚Ťiilor sau ├«ntreprinderilor pentru a asigura buna lor func╚Ťionare. [Art. dota╚Ťia; G.-D. dota╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. dotation, lat. dotatio, ~onis
dota╚Ťi(un)e f. 1. ac╚Ťiunea de a dota o persoan─â sau un a╚Öez─âm├ónt; 2. venitul dat cu acest scop: cas─â de dota╚Ťiune a oastei.
* dota╚Ťi├║ne f. (lat. dot├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a dota o persoan─â, un a╚Öez─âm├«nt. Veniturile provenite dintrÔÇÖasta: Casa Dota╚Ťiuni─ş O╚Öti─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie.
DOTAȚIE s. 1. dotare, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei întreprinderi cu cele necesare.) 2. (JUR., concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

Dota╚Ťiune dex online | sinonim

Dota╚Ťiune definitie

Intrare: dota╚Ťie
dota╚Ťiune substantiv feminin
dot─âciune
dota╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e