dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~téz / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate. dótă sf [At: NEGULICI / Pl: ~te / E: fr dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu. DOTÁ, dotez,
vb. I.
Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
3. A da dotă unei fete.
4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din
fr. doter, lat. dotare. DÓTĂ, dote,
s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din
fr. dot, lat. dos, dotis. DOTÁ, dotez,
vb. I.
Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra.
2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității.
3. A da dotă unei fete.
4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din
fr. doter, lat. dotare. DÓTĂ, dote,
s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din
fr. dot, lat. dos, dotis. DOTÁ, dotez,
vb. I.
Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240.
2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență.
3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.
DÓTĂ, dote,
s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale.
V. zestre. dotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 doteáză
dótă s. f.,
g.-d. art. dótei;
pl. dóte
dotá vb., ind. prez. 1 sg. dotéz, 3 sg. și pl. doteáză dótă s. f., g.-d. art. dótei; pl. dóte DOTÁ vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra. DOTÁ vb. I. tr.
1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare.
2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești.
3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].
DÓTĂ s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot].
DOTÁ vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (
fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)
DÓTĂ s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot)
A DOTÁ ~éz tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare DÓTĂ ~e f. Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis * dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre.
* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.
DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însușiri.) DOTĂ s. (JUR.) dotație, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.) Dota dex online | sinonim
Dota definitie
Intrare: dota
dota verb grupa I conjugarea a II-a