Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru dospitoare

dospitor, ~oare [At: LUC. II, 244 / Pl: ~i, ~o├íre / E: dospi + -tor) 1 a Care dospe╚Öte (4) aluatul. 2 sn Camer─â special amenajat─â (cu aer condi╚Ťionat), la o fabric─â de p├óine, ├«n care se ╚Ťin vasele cu aluat ├«n vederea dospirii (1). 3 sf Poli╚Ť─â pe care se a╚Öeaz─â ca╚Öul ca s─â dospeasc─â (14). modificat─â
DOSPIT├ôR, -O├üRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Camer─â special amenajat─â ├«ntr-o fabric─â de p├óine, ├«n care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poli╚Ť─â pe care se a╚Öaz─â ca╚Öul ca s─â dospeasc─â. ÔÇô Dospi + suf. -tor.
DOSPIT├ôR, -O├üRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Camer─â special amenajat─â ├«ntr-o fabric─â de p├óine, ├«n care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poli╚Ť─â pe care se a╚Öaz─â ca╚Öul ca s─â dospeasc─â. ÔÇô Dospi + suf. -tor.
DOSPITO├üRE, dospitori, s. f. Poli╚Ťa sau patul pe care se a╚Öaz─â ca╚Öul ca s─â dospeasc─â.
DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, adj. (Rar) Moleșitor. Mi-era lene, cum stam întins pe un preș, în căldura dospitoare a după-amiezii, să deschid gura și să cer o cană de apă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124.
DOSPIT├ôR, -O├üRE, dospitori, -oare, adj. (Neobi╚Önuit) Mole╚Öitor. ÔÇô Din dospi + suf. -(i)tor.
dospito├íre (poli╚Ť─â) s. f., g.-d. art. dospit├│rii; pl. dospit├│ri
dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre
dospito├íre (poli╚Ť─â) s. f., g.-d. art. dospit├│rii; pl. dospit├│ri
dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre

Dospitoare dex online | sinonim

Dospitoare definitie

Intrare: dospitoare
dospitoare substantiv feminin
Intrare: dospitor
dospitor substantiv neutru