Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
dorúț sn [At: JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305 / Pl: ~e / E: dor + -uț] (Pop; hip) 1 Dor. 2 Persoană iubită.
DORÚȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui dor. – Dor + suf. -uț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DORÚȚ s. n. (Pop.) Diminutiv al lui dor. – Dor + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DORÚȚ s. n. (În poezia populară) Diminutiv al lui dor2. Dar mi-i jele, doamne, jele De doruțu mîndrei mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 305.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
dorúț (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
dorúț s. n.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
Doruț dex online | sinonim
Doruț definitie
