dorméză sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II 143 / Pl: ~ze / E: fr dormeuse] Canapea fără spătar (cu un capăt mai ridicat) pe care se poate dormi.

DORMÉZĂ, dormeze, s. f. Canapea îngustă fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi. – Din fr. dormeuse.

DORMÉZĂ, dormeze, s. f. Canapea îngustă fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi. – Din fr. dormeuse.

DORMÉZĂ, dormeze, s. f. Canapea fără spetează (de obicei cu un capăt ridicat), pe care se poate dormi; otomană, divan. Nu știi cîte nopți am petrecut minunat, cetind amîndoi pe dormeză? CAMIL PETRESCU, T. II 143.

dorméză s. f., g.-d. art. dormézei; pl. dorméze

dorméză s. f., g.-d. art. dormézei; pl. dorméze

DORMÉZĂ s.f. Un fel de canapea fără spetează, pe care se poate dormi. [< fr. dormeuse].

DORMÉZĂ s. f. canapea fără spetează, pe care se poate dormi. (< fr. dormeuse)

DORMÉZĂ ~e f. Canapea fără spătar, de obicei cu căpătâi, pe care se poate dormi. /<fr. dormeus

dormeză f. canapea de dormit (= fr. dormeuse).

* dormitoáre f., pl. orĭ. Canapea lată pe care poțĭ dormi, otomană. – Barb. dormeóză (eo dift., după fr. dormeuze), pl. e. Fals -eză, cum nu zice nimenĭ.