Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru doritoare

doritor, ~oare [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oáre / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).
DORIT├ôR, -O├üRE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care dore╚Öte s─â fac─â, s─â ob╚Ťin─â ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plant─â erbacee t├ór├ótoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). ÔÇô Dori + suf. -tor.
DORIT├ôR, -O├üRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dore╚Öte s─â fac─â, s─â ob╚Ťin─â ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plant─â erbacee t├ór├ótoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). ÔÇô Dori + suf. -tor.
DORIT├ôR, -O├üRE, doritori, -oare, adj. (Uneori urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) 1. Care dore╚Öte; dornic (de ceva). Dasc─âlul ar fi doritor s─â afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. Se g├«ndea s─â v├«nd─â, ├«n tain─â, unui megie╚Ö doritor, c├«teva pogoane din partea-i de p─âm├«nt. GALACTION, O. I 143. S├«nt doritor de ve╚Öti bune. CARAGIALE. O. VII 79. 2. Iubitor, dr─âg─âstos. Gur─â tu! ├«nva╚Ť─â minte, nu m─â spune nim─ârui, Nici chiar lui, c├«nd vine noaptea l├«ng─â patul meu tiptil, Doritor ca o femeie ╚Öi viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. Se ├«ntoarce ├«ndat─â, Cu inim─â ne-mp─âcat─â ╚śi cu g├«nduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.
doritoáre (plantă) s. f., g.-d. art. doritórii; pl. doritóri
doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. doritoáre
doritoáre (bot.) s. f.
doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. și pl. doritoáre
DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.
DORITOÁRE ~ f. Plantă cu tulpina târâtoare și cu flori mici, albastre sau liliachii. /a dori + suf. ~toare
DORIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care dore╚Öte; care manifest─â o dorin╚Ť─â. /a dori + suf. ~tor
doritor a. care dorește.
dorit├│r, -o├íre adj. Care dore╚Öte: doritor de studi┼ş.
DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, r├«vnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poft─âre╚Ť, poftos, pohtaci, (├«nv.) libovnic, r├«vnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, ner─âbd─âtor. (~ s─â plece.)

Doritoare dex online | sinonim

Doritoare definitie

Intrare: doritoare
doritoare substantiv feminin
Intrare: doritor (adj.)
doritor adjectiv
Intrare: doritoare
doritoare substantiv feminin