doping definitie

11 definiții pentru doping

dóping sn [At: DLR ms / Pl: ~uri / E: eg, fr doping] 1 Dopare. 2 (Rar) Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare.
DÓPING s. n. Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare. ♦ Dopaj, dopare. – Din engl., fr. doping.
DÓPING s. n. Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare. ♦ Dopaj, dopare. – Din fr., engl. doping.
dóping s. n.
dóping s. n.
DÓPING s. v. dopare.
DÓPING s.n. Dopaj; mod artificial de a mări rezistența și randamentul fizic în concursuri sportive prin administrarea de medicamente stimulatorii (stricnină, amfetamine etc.). [< engl., fr. doping].
DÓPING s. n. 1. dopaj. ◊ substanță chimică pentru dopare. 2. (fig.) întăritor, stimulent, tonic. (< engl., fr. doping)
DÓPING n. Substanță excitantă administrată pentru a obține temporar mărirea randamentului fizic peste cel normal. /<fr., engl. doping
DOPING s. dopaj, dopare. (~ unui ciclist.)
dóping s. n. (chim.) Administrarea unor substanțe chimice stimulatoare care dau provizoriu forță ◊ „La actualele campionate mondiale de hochei din Finlanda, două rezultate au fost anulate, ca urmare a faptului că doi jucători au folosit dopajul. Cu acest prilej, s-a reamintit un caz, în care s-a vorbit de un doping ieșit din comun.” I.B. 17 IV 74 p. 4. ◊ „Ravagiile dopingului în lumea ciclismului profesionist.” Sc. 8 XII 78 p. 5; v. și toxicomanie (din engl., fr. doping; DMN 1965; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 27 – atestare din 1969; L. Seche, PN 2/79 – exemple din 1969; DN – alt sens, DEX, DN3)

doping dex

Intrare: doping
doping substantiv neutru