donquijotísm sn vz donchihotism

DONCHIHOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONCHIJOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. v. donquijotism.

DONQUIJOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchihotísm, donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. donquichottisme.

DONCHIHOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. don-quichottisme (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote).

DONCHIJOTÍSM s. n. v. donchihotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. v. donchihotism.

DONCHIȘOTÍSM s. n. (Livresc) Atitudine sau purtare extravagantă caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestînd un eroism steril în lupta cu obstacole imaginare. [După moartea lui Eminescu se constată] un potop de poezii în care tinerii de pe atunci își cheltuiesc vremea scumpă a tinereții plîngînd dureri imaginare în loc s-o trăiască în toată deplinătatea simțurilor și a inteligenței lor. E un donchișotism romantic, cum rareori s-a întîlnit în alte literaturi. ANGHEL, PR. 183.

donquijotísm (livr.) [quijo pron. chiho] (-qui-) s. n.

donchihotísm s. n.

DONCHIȘOTÍSM s.n. (Liv.) Purtare extravagantă, caracteristică unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril în luptă cu obstacole imaginare. [< fr. donquichottisme, cf. Don Quijote – eroul celebrei opere a lui Cervantes].

DONCHIHOTÍSM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr. donquichottisme)

DONCHIHOTÍSM n. livr. Eroism deșert, manifestat printr-o bravare în depășirea unor obstacole care ar împiedica realizarea unor planuri. /<fr. don-quichotisme.

* donchișotízm n. (fr. don quichottisme, d. Don Quichotte [d. sp. Don Quijote, pron. don Kihote], un eroŭ ridicul dintr’un roman al luĭ Cevantes). Mania de a te distinge căutînd aventurĭ ridicule.