Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru donicioar─â

donicio├ír─â sf [At: EMINESCU, L. P. 121 / Pl: ~re / E: doni╚Ť─â + -ioar─â] 1-2 (╚śhp) Doni╚Ť─â (mic─â). 3 Con╚Ťinutul unei donicioare.
DONICIO├üR─é, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doni╚Ť─â. ÔÇô Doni╚Ť─â + suf. -ioar─â.
DONICIO├üR─é, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doni╚Ť─â. ÔÇô Doni╚Ť─â + suf. -ioar─â.
DONICIO├üR─é, donicioare, s. f. Diminutiv al lui doni╚Ť─â. Se apucase ├«ntr-o zi s─â fac─â linguri ╚Öi albii de lemn ╚Öi donicioare, cu crest─âturi frumoase. PAS, Z. I 159. Obuzele ├«nse╚Öi, pe cari le ╚Ötim c├«t ni╚Öte donicioare, vin izbind de-a dreptul ├«nspre noi. CAMIL PETRESCU, U. N. 363. Domni╚Öoarele... suflau de moarte... at├«rn├«nd de bra╚Ťul ┬źcavalerului┬╗ ca donicioare de urechile cobili╚Ťelor oltene╚Öti. ARDELEANU, D. 159. [Cerboaicele] a╚Öteapt─â r─âbd─âtoare Mini frumoase de fecioare De le mulg ├«n donicioare. EMINESCU, L. P. 121.
donicioáră s. f., g.-d. art. donicioárei; pl. donicioáre
donicioáră s. f., g.-d. art. donicioárei; pl. donicioáre
DONICIO├üR─é s. cofi╚Ť─â, (reg.) cof─âiel, cof─âie╚Ö. (O ~ cu ap─â.)
DONICIOAR─é s. cofi╚Ť─â, (reg.) cof─âiel, cof─âie╚Ö. (O ~ cu ap─â.)

Donicioar─â dex online | sinonim

Donicioar─â definitie

Intrare: donicioar─â
donicioar─â substantiv feminin