donatív sn [At: HELIADE, PARALELISM, I, 65/2 / V: ~um / Pl: ~uri / E: lat donativum] (Înv) 1 Dar2 făcut de împărații sau generalii romani soldaților. 2 (Pex) Dar2.

donatívum sn vz donativ

donatív s. n., pl. donatíve

donatív s. n., pl. donatíve

DONATÍVUM s.n. (Ist.) Dar în bani acordat soldaților de împărații romani la urcarea lor pe tron. [< lat. donativum].

DONATÍV s. n. dar în bani acordat soldaților de împărații romani, la urcarea lor pe tron. (< lat. donativum)

* donatív n., pl. e (lat. donativum). La Romanĭ, dar făcut de împărat orĭ de general soldaților.