donațiune definitie

18 definiții pentru donațiune

donație sf [At: ȘINCAI, HR. I, 254/8 / V: (îrg) ~iune / E: fr donation, lat donatio, -onis] 1 Convenție între două părți prin care una transmite celeilalte proprietatea unui bun material, fără să primească ceva în schimb. 2 Act juridic care consfințește o donație (1). 3 (Ccr) Bun material transmis prin donație Si: dar2, (înv) danie.
donațiúne sf vz donație
DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donațiúne s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.
DONAȚIÚNE s. f. v. donație.
DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donațiúne s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.
DONAȚIÚNE s. f. v. donație.
DONÁȚIE, donații, s. f. Ccntract (de obicei autentic) prin care una dintre părți se obligă să procure un avantaj celeilalte, fără să primească ceva în schimb. ◊ Act de donație = act prin care o persoană dăruiește altei persoane sau unei instituții un lucru fără a primi nimic în schimb. – Variantă:(învechit) donațiúne (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. A. 144) s. f.
DONAȚIÚNE s. f. v. donație.
donáție (-ți-e) s. f., art. donáția (-ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (-ți-i-)
donáție s. f. (sil. -ți-e), art. donáția (sil. -ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (sil. -ți-i-)
DONÁȚIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (Donație făcută unei biserici.)
DONÁȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donațiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].
DONAȚIÚNE s.f. v. donație.
DONÁȚIE s. f. act juridic prin care una din părți transmite celeilalte părți proprietatea unui bun fără a primi ceva în schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr. donation, lat. donatio)
DONÁȚIE ~i f. 1) Act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit și irevocabil un bun al său altei persoane. 2) Bun (sumă de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donația; G.-D. donației; Sil. -ți-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis
donați(un)e f. 1. dar făcut prin act public; 2. actul prin care se face donațiunea.
* donațiúne f. (lat. donátio,- ónis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit așa. – Și -áție.
DONAȚIE s. 1. donare. (~ unui bun.) 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (~ făcută unei instituții.)

donațiune dex

Intrare: donație
donație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
donațiune substantiv feminin