Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru dona

d├│na1 sf [At: AR (1829), 471/8 / S ╚Öi: donna / P: donia / E: it donna, sp do├▒a] Titlu de onoare dat femeilor (nobile) ├«n Spania, Portugalia ╚Öi ╚Ť─ârile Americii Latine, care preced─â numele de botez.
don├í2 [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~n├ęz / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C.i. bunuri materiale) A d─ârui. 3-4 vtr (Spc; c.i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, ├«n posesia unei alte persoane sau institu╚Ťii, f─âr─â s─â primeasc─â ceva ├«n schimb. 5-6 vt (a)r (C.i. s├óngele) A accepta benevol extragerea unei cantit─â╚Ťi din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (├Ävr) A ├«nzestra (cu bani, cu bunuri etc.).
DON├ü, donez, vb. I. Tranz. A face o dona╚Ťie, a d─ârui un bun. ÔÇô Din fr. donner, lat. donare.
DON├ü, donez, vb. I. Tranz. A face o dona╚Ťie, a d─ârui un bun. ÔÇô Din fr. donner, lat. donare.
DON├ü, donez, vb. I. Tranz. A d─ârui (cuiva ceva),a face o dona╚Ťie (de obicei printr-un act public). La sf├«r╚Öit ne mai trage ╚Öi chiulul ╚Öi doneaz─â averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42.
doná (a ~) vb., ind. prez. 3 doneáză
don├í vb., ind. prez. 1 sg. don├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. done├íz─â
d├│n─â s. f.
DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
DO├ĹA s.f. Titlu cu care spaniolii se adreseaz─â femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. do├▒a].
DON├ü vb. I. tr. A face o dona╚Ťie; a d─ârui. [< fr. donner, it., lat. donare].
DON├ü vb. tr. a face o dona╚Ťie; a d─ârui. (< fr. donner, lat. donare)
DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)
D├ôN─é s. f. 1. distribuire a c─âr╚Ťilor de joc. 2. c─âr╚Ťile de joc distribuite juc─âtorilor. (< fr. donne)
don├í (-n├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A d─ârui, a face o dona╚Ťie. Lat. donare (sec. XIX). ÔÇô Der. donator, s. m. (persoan─â c─âreia i se face o dona╚Ťie); donativ, s. n. (dona╚Ťie); donator, s. m. (persoan─â care doneaz─â); dona╚Ťi(un)e, s. f., din fr.
A DON├ü ~├ęz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispozi╚Ťie, printr-o dona╚Ťie; a aduce ├«n dar; a d─ârui; a da. /<fr. donner, lat. donare
don├á v. a face o dona╚Ťiune.
* don├ęz v. tr. (lat. donare). D─âru─şesc, fac o dona╚Ťiune.
DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.)
DONA, Iosif (1875-1956), medic ╚Öi colec╚Ťionar de art─â rom├ón. ├Ämpreun─â cu so╚Ťia sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucr─âri de pictur─â rom├óneasc─â, alc─âtuind o valoroas─â colec╚Ťie (c. 30 de lucr─âri ale lui N. Grigorescu), ce se afl─â ├«n prezent la Muzeul Colec╚Ťiilor de Art─â din Bucure╚Öti.
Don, -a, -─â, -e, -ea, -eci, -escu v. Antonie III 4 a-c.

Dona dex online | sinonim

Dona definitie

Intrare: dona
dona substantiv feminin verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: don─â
don─â
Intrare: Don─â
Don─â
Intrare: Dona
Dona