domnesc definitie

40 definiții pentru domnesc

domnésc, ~eáscă [At: CORESI, EV. 105/29 / Pl: ~ești / E: domn + -esc] 1 a Care aparține domnului (1-2). 2 a Referitor la domn (1-2). 3 a Care este emis de domn (1-2). 4 a Care aparține curții domnului. 5 a Bogat. 6 a Elegant. 7 sf (Îrg) Stăpânire a unui domn (1-2). 8 a Care ține de Dumnezeu. 9 a (Înv; îs) Rugăciune ~ească Rugăciunea „Tatăl nostru”. 10 a (Înv; îs) Țărani ~ești Țărani liberi. 11 a (Înv; îlv) A se duce cu sare ~ească A se mândri. 12 a (Îs) Mere ~ești Varietate de mere mari, de culoare gălbuie- portocalie dungată cu roșu. 13 a (Îs) Măr ~ Soi de măr care produce mere domnești (12). 14 a (Îvp; îs) Carte ~ească Hrisov de înmormântare. 15 a Bărbătesc.
domní [At: BIBLIA (1688), 7/26 / Pzi: ~nésc / E: domn] 1-2 vit A conduce un principat, o țară, o împărăție. 3-4 vrt A (se) face domn. 5 vr A se purta ca un domn. 6 vi (Fig) A duce o viață fără obligații și lipsuri. 7 vr (Îvp) A îmbrăca haine de orașean. 8 vt (Construit cu pp „pre”, „spre”, „în”, „peste” sau, înv, cu dativul) A stăpâni. 9 vt A poseda. 10 vt (a) (Fig; d. clădiri, înălțimi; construit cu pp „pe”, „peste”) A domina. 11 vi (D. fenomene sau stări sufletești, fizice etc.) A dăinui.
DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domnești, adj. 1. Care aparține domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparține curții domnului. ♦ Bogat, îmbelșugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domnești = varietate de mere mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu. Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc.
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor; a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. Fig. A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domnești, adj. 1. Care aparține domnului (3), privitor la domn; care emană de la domn; care aparține curții domnului. ♦ Bogat, îmbelșugat; elegant. 2. (În sintagmele) Mere domnești = varietate de mere mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu. Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc.
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). – Din domn.
DOMNÉSC, -EÁSCĂ, domnești, adj. 1. De domn (3), care aparține sau este caracteristic unui domn, unui domnitor; care emană de la un domnitor. V. voievodal, regal. Mi-e numele Diana și sînt de neam domnesc. CAMIL PETRESCU, T. III 367. Aceste vorbe rostite de gura domnească au brăzdat adînc inima norodului. CREANGĂ, A. 75. ◊ (Alegoric) Ursul pe leu schimbase Și, pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase. ALEXANDRESCU, M. 348. ◊ Mere domnești = varietate de mere mari, roșiatice. La mijlocul mesei... curcanul auriu, între mere domnești. MACEDONSKI, O. III 8. Palmă domnească v. palmă. 2. De domn (5); boieresc. Tu n-ai cunoscut niciodată Dreptul din slova domnească, Răstălmăcită și viclenească! DEȘLIU, G. 53. Trăgeau la așezări domnești, unde toată noaptea era lumină mare, de ospăț și petrecere. CAMILAR, T. 39. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10.
DOMNÍ, domnesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi domn (3), a stăpîni ca domn. Spirit rătăcit este el însuși, Carol I, care de douăzeci și doi de ani, de cînd domnește în Țara Romînească, nu a gîndit decît să se îmbogățească, și pentru aceasta a dat mînă slobodă clasei stăpînitoare ca să sărăcească poporul. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. [Domnul] zicind că domnește din mila lui dumnezeu, se unea și el cu boierii de jefuia și tiraniza și robea pe bietul popor. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ Fig. (Despre fenomene, aspecte sufletești sau fizice, adesea despre noțiuni abstracte) A fi stăpînitor, a stăpîni. O mare pace domnește în mijlocul acestei lumi. BOGZA, C. O. 243. Anarhia domnea în toate, și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă, astfel că, ucisul fiind totdeauna presupus că s-ar fi împușcat la vînă- toare, ucigașul rămînea nepedepsit. GHICA, S. A. 67. Liniștea domnea pretutindeni. NEGRUZZI, S. I 57. 2. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A avea o poziție dominantă, a domina (2). Castelul în ruine domnește peste vale. MACEDONSKI, O. I 23. Precum o sentinelă, pe dealul depărtat, Domnește mînăstirea. ALEXANDRESCU, P. 148.
domnésc adj. m., f. domneáscă; pl. m. și f. domnéști
domní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 să domneáscă
!floáre-domneáscă (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flori-domnéști
!rug-domnésc (plantă) s. m., pl. rugi-domnéști
domnésc adj. m., f. domneáscă; pl. m. și f. domnéști
domní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domnésc, imperf. 3 sg. domneá; conj. prez. 3 sg. și pl. domneáscă
floáre-domneáscă s. f., g.-d. art. flórii-domnéști; pl. flóri-domnéști
rug-domnésc s. m.
CARTE DOMNEÁSCĂ s. v. hrisov.
CĂMARĂ DOMNEÁSCĂ s. v. tezaur, vistierie.
CIUPERCĂ DOMNEÁSCĂ s. v. pitarcă.
DOMNÉSC adj. (IST.) voievodal, (înv.) gospod, stăpânesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)
DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiță, surguci, toporaș, violetă, viorea.
LOCOTENENT DOMNÉSC s. v. regent.
LOCOTENENȚĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.
DOMNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru păturile privilegiate; boieresc. * Măr ~ varietate de măr cu fructe mari, de culoare gălbuie-portocalie dungată cu roșu. /domn + surf. ~esc
A DOMNÍ ~ésc intranz. 1) A fi domn al unei țări. 2) fig. A trăi ca un domn; a duce o viață din belșug; a huzuri; a se lăfăi. 3) fig. (despre liniște, pace, ordine) A avea loc în exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, clădiri) A se înălța impunându-se prin proporții și măreție. ◊ Muntele ~ește deasupra întinderii. /v. a domni
domnesc a. 1. privitor la domn, princiar: case domnești; 2. de soiul cel mai bun: măr domnesc.
domnì v. 1. a fi Domn, a guverna: a domnit 10 ani; 2. a stăpâni, a domina: palat ce domnește pe Argeș BOL. să domnească lumi rebele EM.
1) domnésc, -eáscă adj., pl., eștĭ. De domn, de principe, de boĭer: curte domnească. Mere domneștĭ, un fel de mere marĭ foarte frumoase care se păstrează bine și ĭarna (V. crețesc).
2) domnésc v. intr. și tr. Guvernez în calitate de domn (principe, rege, împărat): Ștefan cel Mare a domnit peste 47 de anĭ. (Nu e diferență esențială între domnesc și guvernez). Fig. Trăĭesc fericit: cît ma stat la țară am domnit. V. tr. Dómin, îs maĭ înalt: muntele domnește orașu. Adresez titlu de „domn” (ca boĭerilor): ĭa nu-l maĭ domnĭ și pe prostu ăsta! V. refl. Mă boĭeresc, mă fudulesc: s’a domnit Țiganu de cînd s’a îmbogățit.
carte domnească s. v. HRISOV.
cămară domnească s. v. TEZAUR. VISTIERIE.
ciupercă domnească s. v. PITARCĂ.
DOMNESC adj. voievodal, (înv.) gospod, stăpînesc, vladicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)
DOMNI vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)
floare-domnească s. v. GAROAFĂ-DE-MUNTE. GAROAFĂ-SĂLBATICĂ. GAROFIȚĂ. SURGUCI. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.
locotenent domnesc s. v. REGENT.
LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. (IST.) căimăcămie.
ACADEMIA DOMNEASCĂ DIN BUCUREȘTI, școală superioară (1694-1818), înființată de Constantin Brîncoveanu. Important centru de cultură greacă, cu sediul la Mănăstirea Sf. Sava, iar în ultimii ani la Schitu Măgureanu.
LE ROI RÉGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

domnesc dex

Intrare: domnesc
domnesc adjectiv
Intrare: domni
domni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: floare-domnească
floare-domnească substantiv feminin
Intrare: rug-domnesc
rug-domnesc substantiv masculin