domiri definitie

27 definiții pentru domiri

domerí v vz dumeri
domirí v vz dumeri
dumirí v vz dumeri
DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.
DUMERÍ vb. IV v. dumiri.
DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] – Din bg. domerja.
DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.
DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumirí, domirí vb. IV.] – Din bg. domerja.
DUMIRÍ vb. IV v. dumeri.
DOMIRÍ vb. IV v. dumeri.
DUMERÍ, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumirí (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domirí (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.
DUMIRÍ vb. IV v. dumeri.
dumerí v. dumirí
!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă
dumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumerésc, imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumereáscă
DUMERÍ vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri.
A dumeri ≠ a nedumeri
A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri
domirí (-résc, -ít), vb.1. (Înv.) A liniști, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înțelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuși, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipsește” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicația este sub toate aspectele insuficientă (însuși Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înțelege); nedumerire (var. nedomirire), s. f. (îndoială, întrebare).
A SE DUMERÍ mă ~ésc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja
A DUMERÍ ~ésc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja
domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur].
dumerì v. V. domirì.
domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc.
dumerésc V. domiresc.
dumirésc V. domiresc.
DUMERI vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. a (se) clarifica, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat ce i-a văzut actele.)

domiri dex

Intrare: dumiri
dumeri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
domiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
dumiri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
domiri
domeri