DOMÉNIU, doménii, s. m. 3. (Mat.) ~ ♦ Domeniu integral = inel (6), în care operația de înmulțire este comutativă, care conține un element neutru față de operația de înmulțire și în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror produs să fie nul. ◊ Mulțimea numerelor întregi față de operațiile de adunare și înmulțire formează un domeniu integral. [MW]