dominion definitie

10 definiții pentru dominion

dominión sn [At: DLR ms / P: ~ni-on / Pl: ~oane / E: eg dominion] Nume vechi dat statelor din afara insulelor britanice care făceau parte din Imperiul Britanic, având statut de suveranitate și egalitate în drepturi cu metropola.
DOMINIÓN, dominioane, s. n. Denumire dată începând din a doua jumătate a sec. XIX, unor posesiuni engleze care se bucurau de o anumită independență (Canada, Australia, Noua Zeelandă). [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.
DOMINIÓN, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, având statut de suveranitate și egalitate în drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.
DOMINIÓN, dominioane, s. n. Stat care face parte din imperiul britanic, depinzînd întru totul de metropolă și avînd numai formal o oarecare autonomie.
dominión (-ni-on) s. n., pl. dominioáne
dominión s. n. (sil. -ni-on), pl. dominioáne
DOMINIÓN s.n. Stat care făcea parte din Imperiul britanic (azi din Commonwealth), depinzând de metropolă și având numai formal o oarecare autonomie. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr., engl. dominion].
DOMINIÓN s. n. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independență. (< fr., engl. dominion)
DOMINIÓN ~oáne n. Fiecare dintre statele care formau Uniunea Britanică, care duceau aceeași politică ca metropola și se bucurau de o anumită independență. [Sil. -ni-on] /<fr. dominion
DOMINIÓN (< fr., engl.) s. n. Denumire purtată, începând din a doua jumătate a sec. 19, de către unele posesiuni engleze care se bucurau de o anumită independență (ex. Canada, Australia, Noua Zeelandă). În 1931 d. au fost declarate suverane și egale în drepturi cu Marea Britanie. În 1947 ele au început să fie denumite oficial Commonwealth Countries (state ale Commonwealth-ului).

dominion dex

Intrare: dominion
dominion substantiv neutru
  • silabisire: -ni-on