dominican definitie

15 definiții pentru dominican

dominicán2, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 3 smp Populația Republici Dominicane. 4-5 a Care aparține dominicanilor2 (1-2) sau Republicii Dominicane. 6-7 a Referitor la dominicani2 (1-2) sau la Republica Dominicană.
dominicán1, ~ă [At: ARHIVA, R. II 120 / Pl: ~i, ~e / E: fr dominicain] 1 smf Călugăr sau călugăriță din ordinul catolic întemeiat de Sf. Dominic în Franța la începutul sec. XII. 2 Care aparține dominicanilor1 (1). 3 Referitor la dominicani1 (1).
DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.
DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.
DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.
DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.
dominicán adj. m., s. m., pl. dominicáni; adj. f., s. f. dominicánă, pl. dominicáne
dominicán (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicáni; f. sg. dominicánă, g.-d. art. dominicánei, pl. dominicáne
DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].
DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)
dominican m. călugăr din tagma Sf. Dominic: Dominicanii sau Frații-predicatori au fost instituiti la Tuluza în 1215.
Dominicană (Republica) f. V. San-Domingo.
* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).
DOMINICÁN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. I. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin religios catolic (numit oficial Ordinul Fraților Predicatori) întemeiat de Sf. Dominic (1215), în Italia, și confirmat, în 1216, de papa Honorius III. Membrii ordinului, numiți și „frații negri” din cauza veșmintelor, s-au dedicat în special predicării și învățăturii (dând teologi eminenți ca: Toma d’Aquino, Albertus Magnus), precum și activității misionare. Desființat în 1792 în Franța (unde membrii săi erau numiți iacobini), ordinul a fost reînființat în 1839 de H. Lacordaire. 2. Locuitor al Republicii Dominicane. II. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani (I, 2) sau la Republica Dominicană.
dominicán, -ă, dominicani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr(iță) din ordinul catolic „Frații predicatori”, înființat în 1215 la Toulouse de Dominic Guzman, ai cărei membri, numiți și „câinii Domnului” (Domini canes), au jucat un rol important în timpul Inchiziției. 2. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani. – Din fr. dominicain.

dominican dex

Intrare: dominican (locuitor)
dominican admite vocativul adjectiv
Intrare: dominican (călugăr) (adj.)
dominican admite vocativul adjectiv
Intrare: dominican (călugăr) (s.m.)
dominican admite vocativul substantiv masculin