Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru dominator

dominator, ~oare smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 69 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr dominateur] 1-2 (Persoană) care domină (1-4).
DOMINAT├ôR, -O├üRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; c─âruia ├«i place s─â domine, s─â se impun─â. ÔÇô Din fr. dominateur, lat. dominator.
DOMINAT├ôR, -O├üRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; c─âruia ├«i place s─â domine, s─â se impun─â. ÔÇô Din fr. dominateur, lat. dominator.
DOMINATÓR, -OÁRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant. (Fig.) Piatra Craiului... mi-a părut totdeauna, dominatoare cum e și singură, o imensă catedrală. CAMIL PETRESCU, U. N. 242.
dominatór adj. m., pl. dominatóri; f. sg. și pl. dominatoáre
dominatór adj. m., pl. dominatóri; f. sg. și pl. dominatoáre
DOMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dominant. [Cf. fr. dominateur, lat. dominator].
DOMINATÓR, -OÁRE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator)
DOMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care domină; care exprimă dominare. /<fr. dominateur, lat. dominator
dominator a. și m. care domină.
* dominat├│r, -o├íre adj. (lat. dom─şnator). Dominant, domnitor, guvernator: imperiu roman ajunsese dominator peste tot basinu Mediterane─ş.

Dominator dex online | sinonim

Dominator definitie

Intrare: dominator
dominator adjectiv