Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru dominant

domin├ínt, ~─â [At: BUL. COM. IST. V 61 / Pl: ~an╚Ťi, ~e / E: fr dominant] 1 a Care domin─â (1-7). 2 a (D. ├«nsu╚Öiri, factori, tr─âs─âturi) Predominant. 3 a (D. ├«nsu╚Öiri, factori, tr─âs─âturi) Specific. 4 sf Tr─âs─âtur─â caracteristic─â principal─â a unei lucr─âri, a unui proces etc. 5 sf (Muz) Treapta a cincea a modurilor major ╚Öi minor. 6 sf Acord compus pe dominant─â (5).
DOMIN├üNT, -─é, dominan╚Ťi, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domin─â. ÔÖŽ (Despre ├«nsu╚Öiri, factori, tr─âs─âturi etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Tr─âs─âtur─â caracteristic─â a unei lucr─âri, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major ╚Öi a modului minor; acord compus pe aceast─â treapt─â. ÔÇô Din fr. dominant.
DOMIN├üNT, -─é, dominan╚Ťi, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domin─â. ÔÖŽ (Despre ├«nsu╚Öiri, factori, tr─âs─âturi etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Tr─âs─âtur─â caracteristic─â a unei lucr─âri, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major ╚Öi a modului minor; acord compus pe aceast─â treapt─â. ÔÇô Din fr. dominant.
DOMIN├üNT, -─é, dominan╚Ťi, -te, adj. Care domin─â; preponderent. [Podarii s├«nt] figurile pitore╚Öti, iar uneori marile, dominantele figuri ale ╚Ťinutului. BOGZA, C. O. 292. ÔÖŽ Specific, caracteristic. Tr─âs─âturile dominante ale artei clasice. Nota dominant─â a unui scriitor.
domin├ínt adj. m., pl. domin├ín╚Ťi; f. domin├ínt─â, pl. domin├ínte
dominántă s. f., g.-d. art. dominántei; pl. dominánte
domin├ínt adj. m., pl. domin├ín╚Ťi; f. sg. domin├ínt─â, pl. domin├ínte
DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
DOMIN├üNT, -─é adj. Care domin─â; preponderent. ÔÖŽ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
DOMIN├üNT─é s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oric─ârei game diatonice. 2. Parte, tr─âs─âtur─â caracteristic─â, fundamental─â. ÔÖŽ Nuan╚Ť─â coloristic─â sau culoare ├«n exces ├«ntr-o imagine cinematografic─â, un diapozitiv sau o fotografie ├«n culori. 3. Focar de excita╚Ťie puternic─â, precump─ânitor la un moment dat, ├«n activitatea nervoas─â superioar─â. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].
DOMIN├üNT, -─é I. adj. care domin─â; preponderent. ÔŚŐ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, tr─âs─âtur─â caracteristic─â, fundamental─â. ÔŚŐ nuan╚Ť─â coloristic─â sau culoare ├«n exces ├«ntr-o imagine cinematografic─â, un diapozitiv sau o fotografie ├«n culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe aceast─â treapt─â. 3. focar de excita╚Ťie puternic─â, precump─ânitor la un moment dat, ├«n activitatea nervoas─â superioar─â. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare num─âr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoz─â. (< fr. dominant)
DOMIN├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care domin─â ceva sau pe cineva. /<fr. dominant
DOMINÁNTĂ ~e f. 1) Parte care domină; element caracteristic. 2) muz. Sunet care domină în modul major sau în cel minor; treapta a cincea a gamei diatonice. 3) Acord major plasat pe treapta a cincea a gamei diatonice. /<fr. dominant
dominant a. 1. care domin─â, care cov├ór╚Öe╚Öte: pasiune dominant─â; 2. ce apar╚Ťine Statului: religiune dominant─â.
* dominánt, -ă adj. (lat. dominans, -ántis). Care domină, domnitor: religiune dominantă.
DOMINANT adj. 1. stăpînitor. (Clasele ~; puterea ~.) 2. precumpănitor, predominant, preponderent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) 3. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.)
dominant─â (< lat. dominare ÔÇ×a st─âp├óniÔÇŁ), treapta* a cincea a unei game* diatonice* ├«n cadrul armoniei (III, 1) func╚Ťionale ╚Öi acordul* cl─âdit pe aceast─â treapt─â. Este cea mai important─â func╚Ťie* al─âturi de aceea a tonicii*. ├Ämpreun─â cu acordul (func╚Ťia) de subdominant─â*, determin─â tonalitatea (2). Acordul de d. are un ├«nalt grad de atractivitate deoarece ter╚Ťa* acestuia este sensibila* tonalit─â╚Ťii: acordul de septim─â de d. con╚Ťine ╚Öi disonan╚Ťa* de septim─â* care se comport─â ca o sensibil─â contrar─â, cobor├ótoare, fa╚Ť─â de sensibila ascendent─â a treptei a VII-a. D. a ├«nlocuit no╚Ťiunile mai vechi ale modurilor (I, 3) medievale: repercussa (1) ╚Öi confinalis*, investindu-le tocmai cu aceste virtu╚Ťi func╚Ťionale pe care armonia le presupune. Abrev. ├«n cifraj*: D.

Dominant dex online | sinonim

Dominant definitie

Intrare: dominant
dominant adjectiv