dominațiune definitie

15 definiții pentru dominațiune

dominație sf [At: MAIORESCU, CR. III 99 / V: (înv) ~țiune / Pl: ~ii[1] / E: lat dominatio, -onis, fr domination] 1-5 Dominare (1-5). corectată
dominațiúne sf vz dominație
DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.
DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.
DOMINÁȚIE s. f. Dominare, stăpînire. Dezvoltarea Moldovei nu putea să se desfășoare în voie din pricina dominației tătarilor. IST. R.P.R. 76.
domináție (-ți-e) s. f., art. domináția (-ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (-ți-i-)
domináție s. f. (sil. -ți-e), art. domináția (sil. -ți-a), g.-d. art. domináției; pl. domináții, art. domináțiile (sil. -ți-i-)
DOMINÁȚIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)
DOMINÁȚIE s.f. Dominare, stăpânire; autoritate, putere suverană. [Gen. -iei, var. dominațiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].
DOMINAȚIÚNE s.f. v. dominație.
DOMINÁȚIE s. f. dominare, stăpânire; autoritate. (< fr. domination, lat. dominatio)
DOMINÁȚIE ~i f. 1) v. A DOMINA. 2) Autoritate absolută; stăpânire nemărginită. 3) Influență exercitată asupra cuiva sau a ceva. [Art. dominația, G.-D. dominației. Sil. -ți-e] /<fr. domination, lat. dominatio
dominați(un)e f. 1. stăpânire, autoritate suverană; 2. influență morală considerabilă.
* dominațiúne f. (lat. dominátio, -ónis). Imperiŭ, domnie, suveranitate: dominațiunea romană a cuprins tot basinu Mediteraneĭ. Fig. Influență morală: dominațiunea geniuluĭ. – Și -áție.
DOMINAȚIE s. 1. autoritate, dominare, hegemonie, putere, stăpînire, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...) 2. control, supremație. (Deține ~ în industria petrolieră.) 3. domnie, putere, stăpînire. (~ banului.)

dominațiune dex

Intrare: dominație
dominație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
dominațiune