Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru domiciliu

domic├şl sn vz domiciliu
domic├şliu sn [At: CARAGIALE, T. II 9 / V: (rar) ~c├şl, (├«vr) ~mi╚Ť├şl / Pl: ~lii / E: lat domicilium] 1 Cas─â sau loc unde cineva locuie╚Öte permanent. 2 (Jur) Loc unde cineva, av├óndu-╚Öi locuin╚Ťa principal─â, este ╚Ťinut ├«n eviden╚Ť─â de autorit─â╚Ťi ╚Öi ├«╚Öi exercit─â drepturile cet─â╚Ťene╚Öti.[1] modificat─â
domi╚Ť├şl sn vz domiciliu
DOMIC├ŹLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuie╚Öte cineva ├«n mod statornic; locuin╚Ť─â. ÔÇô Din lat. domicilium, fr. domicile.
DOMIC├ŹLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuie╚Öte cineva ├«n mod statornic; locuin╚Ť─â. ÔÇô Din lat. domicilium, fr. domicile.
DOMIC├ŹLIU, domicilii, s. n. Casa ├«n care locuie╚Öte cineva ├«n mod statornic; locuin╚Ť─â. Hai, intr─â ici, la casa unde mi-e domiciliul. SADOVEANU, P. M. 184. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, coco╚Ťat la al doilea etaj, f─âr─â curte ╚Öi f─âr─â gr─âdin─â. C. PETRESCU, C. V. 84. Peste c├«teva zile sper s─â ne a╚Öez─âm ├«n noul domiciliu din pia╚Ť─â. CARAGIALE, O. VII 55. ÔŚŐ Loc. adv. La domiciliu = la locuin╚Ť─â, acas─â. A╚Ötep╚Ťi, cu ochii ├«ntr-alt─â parte, s─â ╚Ťi se trimeat─â ├«n plic ├«nchis, la domiciliu, cota cuvenit─â. CAMIL PETRESCU, T. I 269.
domic├şliu [liu pron. l─şu] s. n., art. domic├şliul; pl. domic├şlii, art. domic├şliile (-li-i-)
domic├şliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domic├şliul; pl. domic├şlii, art. domic├şliile (sil. li-i-)
DOMIC├ŹLIU s. v. locuin╚Ť─â.
DOMIC├ŹLIU s.n. Loc, cas─â unde locuie╚Öte ├«n mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].
DOMIC├ŹLIU s. n. 1. loc, cas─â unde cineva locuie╚Öte ├«n mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)
DOMIC├ŹLIU ~i n. Loc ├«n care locuie╚Öte cineva ├«n permanen╚Ť─â ╚Öi ├«n mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile
domiciliu n. locul unde cineva rezid─â de obiceiu: domiciliul e inviolabil.
* domic├şli┼ş n. (lat. domicilium). Locuin╚Ť─â, sedi┼ş. Domicili┼ş politic, locu unde votez─ş p. camer─â, senat or─ş comun─â. Domicili┼ş real, locu unde-╚Ť─ş a─ş casa ╚Öi interesele.
DOMICILIU s. ad─âpost, a╚Öezare, cas─â, c─âmin, locuin╚Ť─â, s─âla╚Ö, (reg.) s─âla╚Ön─â, (Transilv., Ban. ╚Öi Bucov.) cortel, (├«nv.) loca╚Ö, mutare, mutat, odaie, sat, s─âl─â╚Öluin╚Ť─â, s─âl─â╚Öluire, ╚Öedere, ╚Öez─âm├«nt, ╚Öezut, (fig.) b├«rlog, cuib, culcu╚Ö. (X ├«╚Öi are ~ la...)
a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).
individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.

Domiciliu dex online | sinonim

Domiciliu definitie

Intrare: domiciliu
domiciliu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -liu pr. -l─şu
domicil
domi╚Ťil