domiciliár, ~ă [At: COD. PEN. R. P. R. 540 / P: ~li-ar / E: fr domiciliaire] 1 Referitor la domiciliu (1-2). 2 Făcut la domiciliu (1-2).

DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.

DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.

DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. Percheziție domiciliară.

domiciliár (-li-ar) adj. m., pl. domiciliári; f. domiciliáră, pl. domiciliáre

domiciliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. domiciliári; f. sg. domiciliáră, pl. domiciliáre

DOMICILIÁR, -Ă adj. Relativ la domiciliu. [Cf. fr. domiciliaire].

DOMICILIÁR, -Ă adj. referitor la domiciliu. (< fr. domiciliaire)

DOMICILIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de domiciliu; făcut la domiciliu. [Sil. -li-ar] /<fr. domiciliare

domiciliar a. privitor la domiciliu: vizită domiciliară.

* domiciliár, -ă adj. (fr. domiciliaire). Relativ la domiciliŭ. Perchezițiune domiciliară, făcută de poliție la casa cuĭva.