Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru domestici

dom├ęstec, ~─â a vz domestic
dom├ęstic, ~─â [At: PRAV. 61 / V: ~tec, (├«nv) ~stnic, dum├ęstec, dum├ęs~, (├«vr) domn├ę~, dumn├ę~ / Pl: ~i, ~e / E: fr domestique, lat domestius] 1 a (D. animale) Care tr─âie╚Öte pe l├óng─â cas─â, fiind folosit ├«n anumite scopuri. 2 sm (rar) f (├Änv) Om civilizat. 3 a Care este specific vie╚Ťii gospod─âre╚Öti. 4 a (Pex) Intim. 5 a (Pex) Privat. 6 a (D. p─âm├ónt) Cultivat. 7 a (Reg; d. f├ón) Care cre╚Öte pe l├óng─â cas─â. 8 a (Reg; d. f├ón) De bun─â calitate. 9 (├Änv) Obi╚Önuit. 10 sm (Frr) Servitor.
domestic├ş [At: MARIAN, O. II, 397 / V: (├«nv) dum~, ~stnic├ş / Pzi: ~c├ęsc / E: domestic] 1-2 vtrp (C.i. animale) A ├«mbl├ónzi. 3-4 vtrp (C.i. p─âm├ónt) A cultiva (1-3). 5-6 vtr (Fig) A face s─â devin─â sau a deveni mai potolit, mai sociabil.
dom├ęstnic, ~─â a vz domestic
domestnic├ş v vz domestici
domn├ęstic, ~─â a vz domestic
DOM├ëSTIC, -─é, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care tr─âie╚Öte pe l├óng─â cas─â, fiind folosit ├«n anumite scopuri. 2. Care este legat de cas─â, de gospod─ârie, de familie, specific vie╚Ťii gospod─âre╚Öti; p. ext. intim, privat. ÔÇô Din fr. domestique, lat. domesticus.
DOMESTIC├Ź, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obi╚Önui un animal s─âlbatic s─â tr─âiasc─â al─âturi de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a ├«mbl├ónzi. ÔŚŐ Refl. Cerbul s-a domesticit. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A face s─â devin─â sau a deveni mai potolit, mai sociabil. ÔÇô Din domestic.
DOM├ëSTIC, -─é, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care tr─âie╚Öte pe l├óng─â cas─â, fiind folosit ├«n anumite scopuri. 2. Care este legat de cas─â, de gospod─ârie, de familie, specific vie╚Ťii gospod─âre╚Öti; p. ext. intim, privat. ÔÇô Din fr. domestique, lat. domesticus.
DOMESTIC├Ź, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obi╚Önui un animal s─âlbatic s─â tr─âiasc─â al─âturi de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a ├«mbl├ónzi. ÔŚŐ Refl. Cerbul s-a domesticit. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A face s─â devin─â sau a deveni mai potolit, mai sociabil. ÔÇô Din domestic.
DOM├ëSTIC, -─é, domestici, -e, adj. 1. (Despre animale, ├«n opozi╚Ťie cu s─âlbatic) Care tr─âie╚Öte pe l├«ng─â cas─â, de cas─â. O c─âprioar─â r─ât─âcit─â ├«ntre corcituri domestice. CAMIL PETRESCU, T. II 106. Manifest─ârile zgomotoase cu care p─âs─ârimea domestic─â ├«l primi... umplur─â inima lui Vergea de o adev─ârat─â bucurie. MACEDONSKI, O. III 49. ├Ämi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140. 2. (Despre preocup─âri, condi╚Ťii de trai) Intim, privat, familial. Iatacul e cabinetul de lucru al lui Manola╚Ö, un iatac sub╚Ťire ╚Öi sonor ca o ghitar─â ╚Öi ├«n care toate coardele mizeriei lui domestice r─âsun─â cu fidelitate. GALACTION, O. I 610. M-am d─âruit cu totul unei cauze... care dep─â╚Öe╚Öte orice preocup─âri domestice. CAMIL PETRESCU, T. I 296.
DOMESTIC├Ź, domesticesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un animal) A obi╚Önui s─â tr─âiasc─â pe l├«ng─â cas─â; a ├«mbl├«nzi. Ne spunea c─â... nu este cal pe care s─â nu-l domesticeasc─â. BOLINTINEANU, O. 429. ÔŚŐ Refl. pas. Se sim╚Ťea neputincioas─â ca un vultur cu aripile t─âiate, domesticit de nevoie. CAMIL PETRESCU, N. 137.
dom├ęstic adj. m., pl. dom├ęstici; f. dom├ęstic─â, pl. dom├ęstice
domestic├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. domestic├ęsc, imperf. 3 sg. domestice├í; conj. prez. 3 s─â domestice├ísc─â
dom├ęstic adj. m., pl. dom├ęstici; f. sg. dom├ęstic─â, pl. dom├ęstice
domestic├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. domestic├ęsc, imperf. 3 sg. domestice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. domestice├ísc─â
DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.
DOMÉSTIC adj. v. intern.
DOMESTIC├Ź vb. a ├«mbl├ónzi, (├«nv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal s─âlbatic.)
Domestic Ôëá s─âlbatic
A domestici Ôëá a s─âlb─âtici
DOM├ëSTIC, -─é adj. 1. (Despre animale) Care tr─âie╚Öte l├óng─â casa omului; de cas─â. 2. (Despre ocupa╚Ťii, condi╚Ťii de trai) De cas─â, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].
DOMESTIC├Ź vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) ├«mbl├ónzi. [Cf. fr. domestiquer].
DOM├ëSTIC, -─é adj. 1. (despre animale) care tr─âie╚Öte pe l├óng─â casa omului. 2. (despre ocupa╚Ťii, condi╚Ťii de trai) de cas─â, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr. domestique, lat. domesticus)
DOMESTIC├Ź vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) ├«mbl├ónzi. (< fr. domestiquer)
dom├ęstic (dom├ęstic─â), adj. ÔÇô 1. (Despre animale) Care tr─âie╚Öte pe l├«ng─â cas─â. ÔÇô 2. Care este legat de cas─â. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. disp─ârut (sec. XVII), ╚Öi de la dumes(t)nic, adj. (domestic; bl├«nd, lini╚Ötit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei ├«ncruci╚Ö─âri cu sl. doma┼ítin┼ş (Cihac, II, 105; Pu╚Öcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). ÔÇô Der. domestici, vb. (a ├«mbl├«nzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a ├«mbl├«nzi); dumes(t)nicie, s. f. (bl├«nde╚Ťe); nedumes(t)nicie, (├«nc─âp─â╚Ť├«nare; posomoreal─â).
DOMÉSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăiește pe lângă casă, s-a deprins cu omul și este folosit în avantajul acestuia. 2) rar Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /<fr. domestique, lat. domesticus
A DOMESTIC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (animale s─âlbatice) A face domestic; a ├«mbl├ónzi. 2) A face s─â se domesticeasc─â. /Din domestic
A SE DOMESTIC├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai lini╚Ötit sau mai sociabil. /Din domestic
domestic a. 1. privitor la cas─â, la familie: viea╚Ťa domestic─â; 2. ├«mbl├ónzit, care tr─âie╚Öte pe l├óng─â casele oamenilor: animale domestice.
domestic├Č v. a face domestic, a ├«mbl├ónzi.
* dom├ęstic, -─â adj. (lat. domesticus, d. domus, cas─â). De cas─â, casnic, de familie: animale domestice (sa┼ş de curte, de cas─â). Vech─ş dumesnic.
* domestic├ęsc v. tr. (d. domestic). Fac domestic, ├«mbl├«nzesc.
dum├ęsnic, -├ęstnic ╚Öi -estic, -─â adj. (lat. dăĺm─Ľsticus, infl. ╚Öi de vsl. doma┼ít─şn─ş, doma┼í─şn─ş, domestic). Vech─ş. Domestic. Fals domesnic la uni─ş autor─ş modern─ş.
DOMESTIC adj. 1. (├«nv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. casnic, familial, gospod─âresc. (Treburi ~.) 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. intim, particular, personal, privat. (Rela╚Ťii ~.)
domestic adj. v. INTERN.
DOMESTICI vb. a îmblînzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)
domestic (Biz.) (< gr. ╬┤╬┐╬╝╬ş¤â¤ä╬╣¤░╬┐¤é [domesticos]), denumirea celor doi conduc─âtori ai ÔÇ×corurilorÔÇŁ din strana* dreapt─â ╚Öi st├óng─â, subordona╚Ťi protopsaltului*. ├Än sec. 18, d. din strana st├óng─â a primit denumirea de lampadar* (╬╗╬▒╬╝¤Ç╬▒╬┤╬Ȥü╬╣╬┐¤é), fiind subordonat protopsaltului*, care preia ├«n aceea╚Öi epoc─â, ╚Öi func╚Ťia d. din strana dreapt─â.

Domestici dex online | sinonim

Domestici definitie

Intrare: domestic
domestic adjectiv
domestnic
domestec
domnestic
Intrare: domestici
domestici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
domestnici