Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru domeniu

dom├ęn sn vz domeniu
dom├ęn─â sf vz domeniu
dom├ęniu sn [At: ╚śINCAI, HR. III 18/31 / V: (├«nv) ~m, ~m├şniu, condom├şniu, dom├ęn, ~n─â sf / Pl: ~ii / E: fr domaine] 1 Proprietate funciar─â feudal─â ├«ntins─â, care a stat la baza societ─â╚Ťii medievale ├«n Europa Apusean─â. 2 (├Änv; ├«s) Ministerul de ~ii sau Domenii Ministerul care avea ├«n grij─â administrarea ╚Öi exploatarea averilor funciare ale statului ╚Öi ale particularilor. 3 (├Äs) ~l public Totalitatea bunurilor ├«ntre╚Ťinute de stat ╚Öi de care se folose╚Öte publicul (drumuri, poduri etc.). 4 (D. opere, inven╚Ťii; ├«e) A c─âdea ├«n ~l public A deveni bunul tuturor, put├ónd fi comercializat de oricine. 5 Cuprinsul unei ╚Ötiin╚Ťe, al unei arte. 6 Sfer─â de activitate. 7 (Mat) Mul╚Ťime de puncte situate pe o dreapt─â, pe o suprafa╚Ť─â, ├«n spa╚Ťiu, caracterizat─â prin aceea c─â pentru fiecare punct exist─â o vecin─âtate a lui cuprins─â ├«n mul╚Ťime ╚Öi prin faptul c─â orice pereche de puncte din mul╚Ťime se pot uni printr-o linie poligonal─â cuprins─â ├«n acea mul╚Ťime. 8 (Fiz) Interval de valori ale unei m─ârimi. modificat─â
dom├ęnium sn vz domeniu
dom├şniu sn vz domeniu
dom├şnium sn vz domeniu
DOM├ëNIU, domenii, s. n. 1. (├Än Evul Mediu) Proprietate funciar─â format─â din rezerva seniorial─â, din p─âm├ónturile ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi etc., care a constituit celula economic─â de baz─â ├«n Europa Apusean─â. 2. Sector al unei ╚Ötiin╚Ťe, al unei arte; sfer─â de activitate. 3. (Mat.) Mul╚Ťime de puncte situate pe o dreapt─â, pe o suprafa╚Ť─â, ├«n spa╚Ťiu, caracterizat─â prin aceea c─â pentru fiecare punct exist─â o vecin─âtate a lui cuprins─â ├«n mul╚Ťime ╚Öi prin faptul c─â oricare dou─â puncte din mul╚Ťime se pot uni printr-o linie poligonal─â cuprins─â ├«n acea mul╚Ťime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de m─âsur─â. ÔÇô Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
DOM├ëNIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciar─â feudal─â ├«ntins─â, care a stat la baza societ─â╚Ťii medievale ├«n Europa Apusean─â. 2. Sector al unei ╚Ötiin╚Ťe, al unei arte; sfer─â de activitate. 3. (Mat.) Mul╚Ťime de puncte situate pe o dreapt─â, pe o suprafa╚Ť─â, ├«n spa╚Ťiu, caracterizat─â prin aceea c─â pentru fiecare punct exist─â o vecin─âtate a lui cuprins─â ├«n mul╚Ťime ╚Öi prin faptul c─â oricare pereche de puncte din mul╚Ťime se pot uni printr-o linie poligonal─â cuprins─â ├«n acea mul╚Ťime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de m─âsur─â. ÔÇô Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
DOM├ëNIU, domenii, s. n. 1. (├Än or├«nduirea capitalist─â) Bunuri imobiliare (p─âm├«nt, p─âduri, mine etc.) ale unui stat capitalist, ale unui suveran, ale unei comunit─â╚Ťi exploatatoare sau ale unui mo╚Öier. Popa Costache Lipan din C├«rligi n-avea nici un domeniu forestier. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. Sfer─â a unei ╚Ötiin╚Ťe, a unei arte, a unei activit─â╚Ťi sau ├«ndeletniciri. Domeniul culturii. Domeniul tehnicii. Domeniul ╚Ötiin╚Ťei. Ôľş Volta... de pe acum este celebru prin experien╚Ťele lui ├«n domeniul electricit─â╚Ťii. CAMIL PETRESCU, T. II 191.
dom├ęniu [niu pron. n─şu] s. n., art. dom├ęniul; pl. dom├ęnii, art. dom├ęniile (-ni-i-)
dom├ęniu s. n. [-niu pron. -niu], art. dom├ęniul; pl. dom├ęnii, art. dom├ęniile (sil. -ni-i-)
DOM├ëNIU s. 1. v. mo╚Öie. 2. v. bran╚Ö─â. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al ╚Ötiin╚Ťei.) 4. arie, compartiment, sector, sfer─â. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, c├ómp, sector, sfer─â, t─âr├óm, zon─â. (~ de preocup─âri.) 6. resort, sector, serviciu. (├Än -ul public s-au f─âcut mari progrese.) 7. v. mul╚Ťime.
DOM├ëNIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (p─âm├ónt, construc╚Ťii etc.) apar╚Ťin├ónd unui stat, unui suveran sau unui mo╚Öier. 2. Sector al unei arte, al unei ╚Ötiin╚Ťe, al unei activit─â╚Ťi etc. 3. (Mat.) Por╚Ťiune delimitat─â pe o curb─â, o suprafa╚Ť─â sau ├«ntr-un spa╚Ťiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].
DOM├ëNIU s. n. 1. bunuri imobiliare (p─âm├ónt, construc╚Ťii etc.) apar╚Ťin├ónd unui stat, unui suveran sau unui mo╚Öier. 2. sector al unei arte, ╚Ötiin╚Ťe, activit─â╚Ťi. 3. (mat.) mul╚Ťime de puncte situate pe o dreapt─â, pe o suprafa╚Ť─â sau un spa╚Ťiu, caracterizat─â prin aceea c─â pentru fiecare punct exist─â o vecin─âtate a lui cuprins─â ├«n mul╚Ťime, iar oricare pereche de puncte din mul╚Ťime se poate uni ├«ntr-o curb─â cuprins─â ├«n acea mul╚Ťime. 4. interval de valori pentru un instrument de m─âsur─â. (< fr. domaine, lat. dominium)
DOM├ëNIU domenii n. 1) (├«n evul mediu, ├«n Europa apusean─â) Proprietate funciar─â feudal─â; mo╚Öie foarte mare; latifundiu. 2) Sfer─â de activitate (social─â, economic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â, cultural─â). Domeniu ╚Ötiin╚Ťific. 3) Loc de r─âsp├óndire a anumitor fenomene, activit─â╚Ťi; arie. [Sil. do-me-niu] /<fr. domaine
domeniu n. 1. totalitatea mo╚Öiilor, viilor, p─âdurilor, cl─âdirilor, cari compun proprietatea fonciar─â apar╚Ťin├ónd aceluia╚Ö proprietar; 2. tot ce ├«mbr─â╚Ťi╚Öeaz─â o art─â, o ╚Ötiin╚Ť─â: domeniul industriei; 3. bunurile Statului: domeniul Coroanei, ministrul domeniilor.
* dom├ęni┼ş n. (fr. domaine, d. lat. dominicus, -a, -um, al st─âp├«nulu─ş, dominus, domn, st─âp├«n; dominium, proprietate, it. dominio). Proprietate fonciar─â (vi─ş, p─âdur─ş, locur─ş, case ╚Ö.a.), mo╚Öie: domeniu statulu─ş, corone─ş, particularilor. Fig. ├Äntindere, teren al une─ş ╚Ötiin╚Ťe sa┼ş arte: domeniu literaturi─ş. A c─âdea ├«n domeniu public, se zice despre o carte sa┼ş inven╚Ťiune care, dup─â un anumit ╚Öir de an─ş, poate fi reprodus─â ╚Öi v├«ndut─â de or─ş-cine. ÔÇô Ma─ş bine domini┼ş, ca condomini┼ş.
domin├ş┼ş V. domeni┼ş.
DOMENIU s. 1. latifundiu, mo╚Öie, (Transilv.) iosag, (├«nv.) posesiune, prediu. (~ feudal.) 2. bran╚Ö─â, disciplin─â, ramur─â, sector, specialitate. (├Än ce ~ activezi?) 3. sector, (fig.) teren. (~ artei, al ╚Ötiin╚Ťei.) 4. arie, compartiment, sector, sfer─â. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, c├«mp, sector, sfer─â, t─âr├«m, zon─â. (~ de preocup─âri.) 6. resort, sector, serviciu. (├Än ~ public s-au f─âcut mari progrese.)
litoral, domeniu Ôł╝, (engl.= shoreline (litoral), environment, depth zone) zon─â de leg─âtur─â ├«ntre dom. continental ╚Öi baz. marin propriu-zis, situat ├«n lungul liniei de ╚Ť─ârm. ├Än cadrul d.l. se disting: a) zona uscat─â (supraf.), ├«n care se individualizeaz─â falezele de-a lungul ╚Ť─ârmurilor ├«nalte ╚Öi plajele subaeriene; b) zona tidal─â (mediol.), acoperit─â periodic de ape datorit─â mi╚Öc─ârilor mareice; c) zona submers─â, care r─âm├óne permanent sub ape foarte pu╚Ťin ad├ónci ╚Öi c─âreia ├«i corespund plajele umede. ├Än d.l. este caracteristic─â o sedimentare detritic─â ÔÇô grosier─â sau fin─â ÔÇô ╚Öi uneori, ├«n zonele temperate ╚Öi calde, o sedimentare organogen─â. V. ╚Öi neritic.
DOMINIUM (cuv. lat.) subst. Dominium eminens = dreptul suprem de st─âp├ónire asupra p─âm├óntului ╚Ť─ârii, exercitat de un suveran. Dominium utile = dreptul imediat al st─âp├ónului feudal asupra p─âm├óntului aflat ├«n posesiunea ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi.
DOM├ëNIU, dom├ęnii, s. m. 3. (Mat.) ~ ÔÖŽ Domeniu integral = inel (6), ├«n care opera╚Ťia de ├«nmul╚Ťire este comutativ─â, care con╚Ťine un element neutru fa╚Ť─â de opera╚Ťia de ├«nmul╚Ťire ╚Öi ├«n care nu exist─â nici o pereche de elemente nenule al c─âror produs s─â fie nul. ÔŚŐ Mul╚Ťimea numerelor ├«ntregi fa╚Ť─â de opera╚Ťiile de adunare ╚Öi ├«nmul╚Ťire formeaz─â un domeniu integral. [MW]

Domeniu dex online | sinonim

Domeniu definitie

Intrare: domeniu
dominiu
domeniu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -niu pr. -n─şu
dominium
domen
domen─â
domenium