Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru dom─â

dom sn [At: EMINESCU, P. 86 / V: (├«nv) ~─â2 sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr d├┤me] 1 Catedral─â impun─âtoare ├«n unele ora╚Öe occidentale. 2 (Pex) Cl─âdire monumental─â. 3 Cupol─â semisferic─â a unei cl─âdiri monumentale. 4 Recipient de o╚Ťel montat la partea superioar─â a unui cazan de aburi. 5 Structur─â geologic─â ├«n form─â de bolt─â larg─â, circular─â sau eliptic─â.
d├│m─â2 sf vz dom
d├│m─â1 sf [At: JIPESCU, O. 160 / E: bg đ┤Đâđ╝đ░ ÔÇ×vorbaÔÇŁ] (├Ävp) 1 Vorbire domoal─â la o ├«nvoial─â. 2 (├Äe) A sta de ~ A sta la taifas. 3 (├Äcs) Doma-doma Sugereaz─â o conversa╚Ťie (├«n ╚Öoapt─â) ├«ntre dou─â sau mai multe persoane.
DOM, domuri, s. n. 1. Catedral─â impun─âtoare, biseric─â principal─â ├«n unele ora╚Öe italiene, germane etc.; p. ext. cl─âdire monumental─â; p. restr. acoperi╚Ö care ├«mbrac─â la exterior o cupol─â a unei cl─âdiri monumentale. 2. Recipient de o╚Ťel montat la partea superioar─â a cazanelor orizontale de aburi. 3. Structur─â geologic─â ├«n form─â de bolt─â larg─â, circular─â sau eliptic─â. [Var.: (├«nv., 1) d├│m─â s. f.] ÔÇô Din fr. d├┤me. Cf. it. duomo, germ. Dom.
DÓMĂ s. f. v. dom.
DOM, domuri, s. n. 1. Catedral─â impun─âtoare, biseric─â principal─â ├«n unele ora╚Öe italiene, germane etc.; p. ext. cl─âdire monumental─â; p. restr. acoperi╚Ö care ├«mbrac─â la exterior o cupol─â a unei cl─âdiri monumentale. 2. Recipient de o╚Ťel montat la partea superioar─â a corpului unei c─âld─âri orizontale de aburi. 3. Structur─â geologic─â ├«n form─â de bolt─â larg─â, circular─â sau eliptic─â. [Var.: (├«nv., 1) d├│m─â s. f.] ÔÇô Din fr. d├┤me. Cf. it. duomo, germ. Dom.
DÓMĂ s. f. v. dom.
DOM, domuri, s. n. 1. Cl─âdire monumental─â, catedral─â impun─âtoare; (prin restric╚Ťie) cupol─â care se ├«nal╚Ť─â deasupra unei cl─âdiri monumentale. Domul Invalizilor. Domul din Colonia. Ôľş La dreapta... Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. Palate, temple, domuri sfid─âtoare, Din bra╚Ťul nop╚Ťii prind a se desface. NECULU╚Ü─é, ╚Ü. D. 17. Fantastic pare-a cre╚Öte b─âtr├«nul alb ╚Öi bl├«nd; ├Än aer ├«╚Öi ridic─â a farmecelor varg─â ╚śi o suflare rece prin dom atunci alearg─â. EMINESCU, O. I 94. 2. Structur─â geologic─â ├«n form─â de bolt─â circular─â sau aproape eliptic─â. 3. (Tehn.) Recipient montat la partea superioar─â a corpului unei c─âld─âri de abur orizontale. ÔÇô Variant─â: d├│m─â, dome (MACEDONSKI, O. II 155, EMINESCU, O. I 50), s. f.
DÓMĂ s. f. v. dom.
dom s. n., pl. d├│muri
dom s. n., pl. d├│muri
DOM s.n. 1. Catedral─â de mari propor╚Ťii; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structur─â geologic─â sau anatomic─â ├«n form─â de cupol─â. ÔÖŽ Form─â de cristal caracterizat─â prin existen╚Ťa a dou─â fe╚Ťe ├«nclinate, simetrice. 3. Recipient montat ├«n partea superioar─â a unei c─âld─âri orizontale cu aburi. [< fr. d├┤me, it. duomo, germ. Dom].
DOM1 s. n. 1. catedral─â de mari propor╚Ťii; cupola de deasupra a unui edificiu monumental. 2. structur─â geologic─â sau anatomic─â ├«n form─â de cupol─â. ÔŚŐ form─â de cristal caracterizat─â prin existen╚Ťa a dou─â fe╚Ťe ├«nclinate, simetrice. 3. recipient montat ├«n partea superioar─â a unui cazan orizontal cu aburi. 4. acoperire metalic─â a unui sonar sau a altor aparate de pe fundul unei nave. ÔŚŐ sfer─â de plastic care acoper─â antena unui radiolocator. 5. (fig.) pe╚Öter─â. (< fr. d├┤me, germ. Dom)
DOM ~uri n. 1) Biserică monumentală cu cupolă mare, boltită. 2) Cupolă înaltă deasupra unei clădiri monumentale. 3) Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. 4) tehn. Calotă montată deasupra cazanelor de aburi pentru a colecta vaporii. /<fr. dôme
dom n. 1. cl─âdire boltit─â ├«n form─â de emisfer─â, dÔÇÖasupra unor monumente; 2. (╚Öi dom─â) catedral─â: noaptea ÔÇÖn doma ÔÇÖntristat─â prin lumini ÔÇÖng─âlbenite EM. (= fr. d├┤me).
1) dom n., pl. ur─ş (fr. d├┤me, d. it. duomo, dial. domo, dup─â lat. dăĺmus [Dei], casa [lu─ş Dumneze┼ş]; germ. dom. V. domn). Catedral─â: domu din Milano.
2) dom n., pl. ur─ş ╚Öi (ma─ş bine) d├│m─â f., pl. e (vgr. d├┤ma, Cp. cu tem─â). Cupol─â (ca a sf. Petru din Roma, a Panteonulu─ş sa┼ş a Invalizilor din Paris).
dom, domuri, s.n. ÔÇô Cas─â, locuin╚Ť─â (Grai. rom., 2000; Biserica Alb─â). ÔÇô Din fr. d├┤me (MDA, DEX), cf. germ Dom (Scriban, ╚ś─âineanu, DEX) < it. duomo < lat. domus (Scriban); cuv. i.-e., cf. sansk. dama, gr. domos, rus. dom, lat. domus.
-DOM (-DOM─é) ÔÇ×cas─â, locuin╚Ť─â, edificiuÔÇŁ. ÔŚŐ gr. doma ÔÇ×cas─â, construc╚ŤieÔÇŁ > fr. -dome, engl. id., germ. -dom > rom. -dom ╚Öi -dom─â.

Dom─â dex online | sinonim

Dom─â definitie

Intrare: dom (subst.)
dom subst. substantiv neutru
dom─â subst.
Intrare: dom─â (suf.)
dom─â suf.