dolosív, ~ă a [At: MDENC / V: ~ozív / Pl: ~i, ~e / E: fr dolosif] (Jur; d. contracte) 1 Făcut prin înșelăciune. 2 (Îs) Mijloace ~e Mijloace folosite pentru provocarea erorii în cazul dolului1 (2).

dolozív, ~ă a vz dolosiv

DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (Jur.; despre acțiuni, contracte etc.) Făcut prin înșelăciune, cu rea-credință. – Din fr. dolosif.

DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (Jur.; despre acțiuni, contracte etc.) Făcut prin înșelăciune, cu rea-credință. – Din fr. dolosif.

DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (Jur.) Făcut prin înșelăciune, cu caracter de dol. A operat prin mijloace dolosive.

dolosív adj. m., pl. dolosívi; f. dolosívă, pl. dolosíve

dolosív adj. m., pl. dolosívi; f. sg. dolosívă, pl. dolosíve

DOLOSÍV, -Ă adj. (Despre contracte) Făcut prin înșelăciune, cu caracter de dol. [Var. doloziv, -ă adj. / < fr. dolosif].

DOLOZÍV, -Ă adj. v. dolosiv.

DOLOSÍV, -Ă adj. (despre contracte) cu caracter de dol1, de înșelăciune. (< fr. dolosif)

DOLOSÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de dol; propriu dolului. Contract ~. /<fr. dolosif