dolomíe sf [At: MARIN, PR. II, 126/4 / Pl: ~ii / E: ger Dolomien] (Rar) Dolomită (2).

dolomíe f. și dolomítă f., pl. e (d. mineralogu Dolomieu [mort la 1802], căruĭa ĭ-a fost dedicat acest mineral). Min. Carbonat natural de calce și de maguezie (CO3Ca [MgCa]).