Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru dolman

dolmán1 sn [At: COSTINESCU / V: (înv) dolom~, ~ă, dolománă sf / Pl: ~e / E: fr dolman, ger Dolman cf dulamă] 1 Haină scurtă, cu brandenburguri și blană pe margini, purtată de husari pe umăr, prinsă cu o baieră și lăsând mânecile să atârne. 2 Haină bărbătească de postav sau din piele (căptușită cu blană).
dolmán2 sn vz dolmen
dolmánă sf vz dolman1
dolm├ęn sn [At: ODOBESCU, S. II, 254 / V: (├«nv) ~m├ín / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: fr dolmen] Monument megalitic funerar format dintr-o lespede mare a╚Öezat─â orizontal pe st├ólpi de piatr─â, care se g─âse╚Öte ├«n unele p─âr╚Ťi ale Europei ╚Öi Africii.
dolomán sn vz dolman
dolománă sf vz dolman
DOLM├üN, dolmane, s. n. Hain─â ofi╚Ťereasc─â scurt─â, ├«mbl─ânit─â ╚Öi ├«mpodobit─â cu brandenburguri. ÔÖŽ Hain─â b─ârb─âteasc─â groas─â, c─âptu╚Öit─â cu blan─â. ÔÇô Din fr. dolman, germ. Dolman.
DOLM├ëN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatr─â a╚Öezat─â orizontal pe altele dispuse vertical. ÔÇô Din fr. dolmen.
DOLM├üN, dolmane, s. n. Hain─â ofi╚Ťereasc─â scurt─â, ├«mbl─ânit─â ╚Öi ├«mpodobit─â cu brandenburguri. ÔÖŽ Hain─â b─ârb─âteasc─â groas─â, c─âptu╚Öit─â cu blan─â. ÔÇô Din fr. dolman, germ. Dolman.
DOLM├ëN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatr─â a╚Öezat─â orizontal pe altele dispuse vertical. ÔÇô Din fr. dolmen.
DOLM├üN, dolmane, s. n. Hain─â scurt─â, de obicei ├«mbl─ânit─â, ├«mpodobit─â cu g─âitane, pe care o purtau ├«n trecut ofi╚Ťerii de cavalerie ╚Öi de artilerie. Tinerii cavaleri╚Öti ├«n dolmanuri ro╚Öii. DUMITRIU, B. F. 160. ÔÖŽ Hain─â b─ârb─âteasc─â groas─â, de postav sau piele, c─âptu╚Öit─â cu blan─â. Purta un dolman u╚Öor aninat numai pe un um─âr. SADOVEANU, O. VII 91. ÔÇô Pl. ╚Öi: dolmanuri.
DOLM├ëN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatr─â a╚Öezat─â orizontal pe altele verticale. Dolmenele ╚Öi menhirele, acei colosali bolovani de piatr─â gr─âm─âdi╚Ťi de cel╚Ťi ├«n codrii Armoricei. ODOBESCU, S. II 254.
dolmán (haină) s. n., pl. dolmáne
dolm├ęn (monument funerar) s. n., pl. dolm├ęne
dolmán s. n., pl. dolmáne
dolm├ęn s. n., pl. dolm├ęne
DOLMÁN s.n. Haină groasă și scurtă (împodobită cu brandenburguri) purtată mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].
DOLM├ëN s.n. Monument funerar megalitic, alc─âtuit dintr-o piatr─â plat─â a╚Öezat─â orizontal pe dou─â pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen ÔÇô mas─â de piatr─â].
DOLM├üN s. n. hain─â groas─â ╚Öi scurt─â, ├«mbl─ânit─â ╚Öi ├«mpodobit─â cu brandenburguri, purtat─â de ofi╚Ťeri. ÔŚŐ hain─â b─ârb─âteasc─â c─âptu╚Öit─â cu blan─â. (< fr. dolman, germ. Dolman)
DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)
DOLM├üN ~e n. 1) Hain─â militar─â scurt─â, ├«mbl─ânit─â ╚Öi ├«mpodobit─â cu brandenburguri, purtat─â de ofi╚Ťeri. 2) Hain─â b─ârb─âteasc─â c─âptu╚Öit─â cu blan─â. /<fr. dolman, germ. Dolman
dolman n. manta militărească scurtă cu brandebururi (în cavalerie și artilerie).
dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.
* dolm├ín n., pl. e (fr. dolman, d. germ. dolman, ung. dolm├íny, care vine d. turc. dolama. V. dulam─â). Un fel de manta ofi╚Ťereasc─â pu╚Ťin ma─ş lung─â de c├«t tunica. (├Än Rom├ónia sÔÇÖa introdus la 1906 p. caveleri╚Öt─ş ╚Öi la 1907 p. artileri╚Öt─ş. La 1914 sÔÇÖa┼ş introdus p. toate armele dolmane verzu─ş, facultative, ca ╚Öi cele de ma─ş sus).
* dolm├ęn m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, mas─â ╚Öi men, peatr─â). Un fel de monument megalitic druidic compus dintrÔÇÖo peatr─â lat─â pus─â pe altele verticale, cum sÔÇÖau g─âsit pin Britania francez─â. V. cromlec ╚Öi menhir.
dolom├ín, dolomane, s.n. ÔÇô (reg.) Suman cu m├óneci lungi, tivit cu postav (negru) la poale ╚Öi la buzunare; c─âput (Bil╚Ťiu, 1996). ÔÇô Din germ. Dolman, fr. dolman (MDA).
dolom├ín, -e, s.n. ÔÇô Suman cu m├óneci lungi, tivit cu postav (negru) la poale ╚Öi la buzunare; c─âput (Bil╚Ťiu 1996). ÔÇô Din germ. Dolman.

Dolman dex online | sinonim

Dolman definitie

Intrare: dolman
dolman substantiv neutru
doloman
doloman─â
dolman─â
Intrare: dolmen
dolmen substantiv neutru
dolman substantiv neutru