doliu definitie

14 definiții pentru doliu

doliu sn [At: NEGRUZZI, S. III, 183 / P: do-liu / Pl: ~ri / E: lat dolium cf fr deuil] 1 Durere profundă cauzată de moartea cuiva apropiat sau de o mare nenorocire colectivă. 2 Atitudine îndurerată a celui căruia i-a murit cineva. 3 (Pex) Jale. 4 (Îs) Zi de ~ Zi care amintește un eveniment dureros. 4 (Îs) An de ~ Perioadă în care se poartă doliu (6) și nu se poate contracta o nouă căsătorie. 5 (Îs) ~ național Perioadă în care se comemorează moartea unei personalități sau un dezastru colectiv. 6 Semn exterior (îmbrăcăminte sau bandă neagră) care se pune la înmormântare și prin care se exprimă doliul (1). 7 Perioadă în care se poartă doliu (6). 8 (D. haine, culori etc.; îla) De ~ Care se folosește pentru a exprima durerea la sau după moartea unei rude. 9-10 (Îljv) În ~ În negru Si: cernit. 11 (Îs) Scrisoare (sau plic) de (sau cu) ~ Scrisoare de condoleanțe (în plic cu chenar negru).
DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros. 2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, panglică neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊ Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.
DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros. 2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊ Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.
DÓLIU, doliuri, s. n. Jale adîncă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire obștească; atitudine plină de tristețe, sobră, reținută, a unei persoane căreia i-a murit cineva. Păstrase răposatei... o jale lungă și un doliu neprihănit. GALACTION, O. I. 111. Doliul ce se exală de pe-atîtea mari morminte... Umple sufletele noastre de-ntuneric și mîhnire. VLAHUȚĂ, O. A. 67. ◊ Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros. 10 mai [1866], zi de doliu, tu vei rămîne, de aci înainte, pentru muncitorimea din Romînia: cea mai dureroasă și nesuferită sărbătoare națională. LIT. ANTIMONARHICĂ 172. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește sau se poartă, în semn de jale, la moartea și după moartea unei rude apropiate sau a unei persoane însemnate. Floarea din această cîmpie trebuie să aibă pata negrului de doliu. SAHIA, N. 18. Au să poarte funde de doliu în păr, după mine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 145. ◊ Loc. adv. În doliu = (îmbrăcat) în haine negre. Părea că mă aflam într-un mare salon îmbrăcat în doliu. NEGRUZZI, S. I 60.
dóliu (durere provocată de moartea cuiva) [liu pron. lĭu] s. n., art. dóliul; pl. dóliuri
dóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. dóliul; pl. dóliuri
DÓLIU s. (înv. și reg.) jelanie, (înv.) cerneală, jale. (Haine de ~.)
DÓLIU s.n. Jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește de un eveniment dureros; în doliu = în negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil].
DÓLIU s. n. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru. (< lat. dolium, după fr. deuil)
dóliu (-ii), s. n.1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva. – 2. Semn exterior prin care se exprimă doliul. – 3. (Arg.) Murdărie strînsă sub unghii. Fr. deuil, sau mai curînd it. doglio cu sensul din fr.Der. îndolia, vb. (a produce doliu).
DÓLIU ~ri n. 1) Durere adâncă provocată de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comună. ~ național.Zi de ~ zi care amintește de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (îmbrăcăminte sau bantă neagră) prin care cineva își exprimă această durere. A fi în ~. A purta ~. /<lat. dolium
doliu n. 1. jale, mâhnire cauzată de o moarte, de o calamitate; 2. semne exterioare de doliu și timpul cât se poartă.
dóliŭ n. (fr. deuil. V. dor). Întristare cauzată de o moarte, de o mare nenorocire: zi de doliŭ. Semne exterioare de doliŭ, ca haĭne ș.a.: a purta doliŭ. Timpu cît se poartă doliŭ: a ĭeși din doliŭ.
DOLIU s. (înv. și reg.) jelanie, (înv.) cerneală, jale. (Haine de ~.)

doliu dex

Intrare: doliu
doliu substantiv neutru
  • pronunție: -liu pr. -lĭu