Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru dolihocefal

dolicocefál, ~ă a vz dolihocefal
dolihocef├íl, ~─â [At: TDRG / V: ~ico~ / E: fr dolichoc├ęphale] 1-2 smf, a (Persoan─â) care are craniul alungit anteroposterior. 3-4 sm, a (Craniu) alungit anteroposterior.
DOLICOCEF├üL, -─é, dolicocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din fa╚Ť─â c─âtre spate; (despre craniu) alungit din fa╚Ť─â c─âtre spate. [Var.: dolihocef├íl, -─â adj.] ÔÇô Din fr. dolichoc├ęphale.
DOLIHOCEFÁL, -Ă adj. v. dolicocefal.
DOLICOCEFÁL, -Ă adj. v. dolihocefal.
DOLIHOCEF├üL, -─é, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din fa╚Ť─â c─âtre spate; (despre craniu) alungit din fa╚Ť─â c─âtre spate. [Var.: dolicocef├íl, -─â adj.] ÔÇô Din fr. dolichoc├ęphale.
DOLIHOCEF├üL, -─é, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni, ├«n opozi╚Ťie cu brahicefal, adesea substantivat) Cu craniul alungit; al c─ârui craniu este mai mult lung dec├«t lat.
!dolicocefál adj. m., pl. dolicocefáli; f. dolicocefálă, pl. dolicocefále
dolihocefál adj. m., pl. dolihocefáli; f. sg. dolihocefálă, pl. dolihocefále
DOLICOCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. v. dolihocefal.
DOLIHOCEF├üL, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Om) cu craniul lunguie╚Ť, (mult) alungit. [Var. dolicocefal, -─â adj., s.m.f. / < fr. dolichoc├ęphale, cf. gr. dolichos ÔÇô alungit, kephale ÔÇô cap].
DOLIHOCEF├üL, -─é adj., s. m. f. (om) cu craniul lung ╚Öi ├«ngust. (< fr. dolichoc├ęphale)
DOLIHOCEF├üL ~─â (~i, ~e) 1) (despre craniu) Care este alungit din fa╚Ť─â c─âtre spate. 2) (despre persoane) Care are craniul cu aceast─â form─â. /<fr. dolicoc├ęphale
dolicocefal a. cu craniul oval.
* dolihoc├ęfal ╚Öi -├íl, -─â adj. (vgr. dolih├│s, lung ╚Öi -cefal ca ├«n a-cefal). Anat. Care are craniu pe un sfert ma─ş lung (de la frunte la de c├«t lat (de la o t├«mpl─â la alta). V. brachicefal.
DOLIHOCEF├üL, -─é (DOLICOCEF├üL, -─é) (< fr.; {s} gr. dolikhos ÔÇ×alungitÔÇŁ + kephale ÔÇ×capÔÇŁ) adj., subst. (ANTROP.) 1. Adj., s. m. (Craniu) caracterizat prin alungire anteroposterioar─â (indice cefalic: 75-81). Se ├«nt├ólne╚Öte la nordici, la unele popula╚Ťii mediteraneene ╚Öi la unele grupe de negri. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care are craniu d. (1).
DOLIHO- (DOLICO-) ÔÇ×alungire, lung, alungit, dilatatÔÇŁ. ÔŚŐ gr. dolikhos ÔÇ×prelung, alungitÔÇŁ > fr. dolicho-, germ. id., engl. id., it. dolico- > rom. doliho- ╚Öi dolico-. Ôľí ~blast (v. -blast), s. n., ramur─â alungit─â, purt─âtoare de frunze ╚Öi flori; ~carp (v. -carp), s. n., fruct alungit; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care are cutia cranian─â alungit─â din fa╚Ť─â c─âtre spate; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malforma╚Ťie a craniului caracterizat─â prin alungirea diametrului s─âu anteroposterior; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., malforma╚Ťie const├«nd ├«n alungirea osului tibial; ~colie (v. -colie2), s. f., malforma╚Ťie care const─â ├«n alungirea anormal─â a colonului; ~cran (v. -cran), adj., (despre un craniu) care are indicele de l─â╚Ťime ╚Öi ├«n─âl╚Ťime cuprins ├«ntre 70 ╚Öi 74,9; ~leptocefal (v. lepto-, v. -cefal), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) a c─ârei cutie cranian─â este lung─â, ├«nalt─â ╚Öi ├«ngust─â; ~megalie (v. -megalie), s. f., alungire ╚Öi dilatare a unei p─âr╚Ťi apar╚Ťin├«nd tubului digestiv; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip uman) cu tr─âs─âturi alungite; ~nem─â (v. -nem─â), s. f., stadiu din profaza metotic─â, caracterizat prin alungirea filamentelor cromatice; ~pod (v. -pod), adj., s. n., 1. adj., Cu picioare alungite. 2. s. n., L─âcust─â sub╚Ťire din regiunile mediteraneene, av├«nd apendicele foarte alungit; ~sigmoid (v. sigmo-, v. -id), s. n., malforma╚Ťie caracterizat─â prin alungirea excesiv─â a segmentului sigmoid al colonului; ~stenomelie (v. steno-, v. -melie), s. f., arahnodactilie*; ~stil (v. -stil), adj., la care stilul este mai lung dec├«t staminele; ~tipic (v. -tipic), adj., de form─â alungit─â.

Dolihocefal dex online | sinonim

Dolihocefal definitie

Intrare: dolihocefal
dolicocefal
dolihocefal adjectiv
dolicocefal