dolí v vz dolii

dolií v [At: DDRF / V: ~lí / P: ~li-i / Pzi: ~liésc / E: dolie1] (Mol) A încetini mersul unei plute, îndreptând-o către mal, unde curentul e mai slab.

dolí, dolésc, vb. IV (pop.) 1. a ocoli (cu pluta). 2. a curge lin.

dolésc v. intr. (d. dolie 1). Ocolesc cu pluta: dolim la stînga (Vlah. Rom. Pit. 249). Curg încet: apa dolește.