dolerít sn [At: COBÎLCESCU, G. 34/25 / Pl: ~e / E: fr dolérite, ger Dolerit] Rocă eruptivă bazaltică, cristalizată, caracterizată de o structură ofitică.

dolerít s. n.

dolerít s. n.

DOLERÍT s.n. (Geol.) Rocă magmatică efuzivă, având compoziția bazaltului, de care se deosebește însă prin lipsa olivinei. [< germ. Dolerit].

DOLERÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, având compoziția bazaltului, fără olivină. (< germ. Dolerit)

DOLERÍT (< fr.; {s} gr. doleros „înșelător”) s. n. Rocă eruptivă de natură bazaltică, larg cristalizată, cu structură ofitică, caracterizată prin faptul că golurile dintre cristalele prismatice de plagioclaz sunt umplute cu granule de piroxeni, de formă neregulată. Se prezintă ca filoane sau pânze intrusive.