Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dogoreal─â

dogoreálă sf [At: (ante 1600) CUV. D. BĂTR. II, 150/1 / V: (înv) dug~ / Pl: ~eli / E: dogori + -eală] 1-3 Dogoare (1-3).
dugoreálă sf vz dogoreală
DOGORE├üL─é s. f. Faptul de a dogori; dogoare. ÔÇô Dogori + suf. -eal─â.
DOGORE├üL─é s. f. Faptul de a dogori; dogoare. ÔÇô Dogori + suf. -eal─â.
DOGORE├üL─é s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. ar╚Öi╚Ť─â. De sus, din cerul de o ╚Ötears─â alb─âstrime,├«n loc s─â cad─â ploaia r─âcoritoare, se rev─ârsaser─â, ca din butii f─âr─â fund, ar╚Öi╚Ť─â, dogoreal─â. C─éLUG─éRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumin─â, se pr─âje╚Öte, ├«ntins a lene, de-a lungul Dun─ârii albastre, or─â╚Öelul X. BR─éESCU, V. A. 9.
dogore├íl─â s. f., g.-d. art. dogor├ęlii
dogore├íl─â s. f., g.-d. art. dogor├ęlii
DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.
dogoreal─â f. c─âldur─â arz─âtoare.
dogore├íl─â f., pl. el─ş. Dogoare, ac╚Ťiunea de a dogori.
DOGOREAL─é s. 1. ar╚Öi╚Ť─â, canicul─â, c─âlduri (pl.), dogoare, fierbin╚Ťeal─â, n─âbu╚Öeal─â, n─âduf, n─âdu╚Öeal─â, p├«rjol, pojar, toropeal─â, z─âduf, z─âpu╚Öeal─â, (livr.) torpoare, (pop.) arsur─â, vipie, (reg.) buhoare, coc─ât, cr─âp─ât, n─âpl─âial─â, p├«cl─â, prep─ât, prigoare, puh─âial─â, z─âpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. ╚Öi Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japs─â, (Ban.) pripeal─â, (├«nv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de var─â.) 2. ar╚Öi╚Ť─â, dogoare, fierbin╚Ťeal─â, par─â, v─âpaie. (~ focului.)
a fi ├«n dogoreal─â expr. (intl.) a fi c─âutat de poli╚Ťie.

Dogoreal─â dex online | sinonim

Dogoreal─â definitie

Intrare: dogoreal─â
dogoreal─â
dugoreal─â