dogoreală definitie

12 definiții pentru dogoreală

dogoreálă sf [At: (ante 1600) CUV. D. BĂTR. II, 150/1 / V: (înv) dug~ / Pl: ~eli / E: dogori + -eală] 1-3 Dogoare (1-3).
dugoreálă sf vz dogoreală
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.
DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime,în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9.
dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii
dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii
DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.
dogoreală f. căldură arzătoare.
dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.
DOGOREA s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)
a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție.

dogoreală dex

Intrare: dogoreală
dogoreală
dugoreală