Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru dogmatism

dogmat├şsm sn [At: NEGULICI, E. II, 16/19 / Pl: ~e / E: fr dogmatisme] Mod de g├óndire rigid care opereaz─â cu teze acceptate necritic, socotite imuabile.
DOGMAT├ŹSM s. n. 1. Atitudine bazat─â pe o dogm─â, resping├ónd ├«ndoiala ╚Öi critica. 2. Comportament al unei persoane dogmatice. ÔÇô Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatizm.
DOGMAT├ŹSM, s. n. Mod de g├óndire care opereaz─â cu teze acceptate necritic, considerate valabile ├«n orice condi╚Ťii ╚Öi ve╚Önic. ÔÇô Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.
DOGMAT├ŹSM s. n. Atitudine caracteristic─â celor care accept─â orbe╚Öte o tez─â sau o teorie ca pe o dogm─â, f─âr─â verificare critic─â. Lupta ├«mpotriva dogmatismului ╚Öi bucherilor are o mare ├«nsemn─âtate pentru dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/1.
dogmat├şsm s. n.
dogmat├şsm s. n.
Dogmatism Ôëá adogmatism
DOGMAT├ŹSM s.n. Mod de g├óndire rigid care opereaz─â cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme].
DOGMAT├ŹSM s. n. mod de g├óndire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca av├ónd o valoare de necontestat ├«n orice condi╚Ťii. (< fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)
DOGMAT├ŹSM n. Mod de g├óndire care opereaz─â cu dogme, cu teze socotite valabile ├«n orice condi╚Ťii. /<fr. dogmatisme
dogmatism n. doctrin─â afirmativ─â.
* dogmat├şzm n., pl. e (vgr. dogmatism├│s). Filosofie care admite dogmele (siguran╚Ťa). Dispozi╚Ťiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirma╚Ťiune pe un ton senten╚Ťios.

Dogmatism dex online | sinonim

Dogmatism definitie

Intrare: dogmatism
dogmatism substantiv neutru