Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru dogmatic─â

dogm├ític, ~─â [At: LB / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dogmatique, lat dogmaticus] 1 a Care ╚Ťine de dogme (1-2). 2 a Referitor la dogme (1-2). 3 a Care se sprijin─â pe dogme (1-2). 4 a (Pex) Care respinge principiul verific─ârii critice ╚Öi al g├óndirii creatoare, absolutiz├ónd o opinie, o tez─â. 5 sf Parte a teologiei care expune sistematic dogmele (1) unei religii. 6 sf Materie de studiu av├ónd drept obiect dogmatica (5). 7 sf Tratat asupra dogmelor (1) religioase. 8-9 smf, a (Persoan─â) care se comport─â conform dogmelor (1). 10 smf Persoan─â care sus╚Ťine ╚Öi aplic─â dogmatismul Si: dogmatist. 11 a (D. ac╚Ťiunile oamenilor) Care se desf─â╚Öoar─â conform dogmelor.
DOGM├üTIC, -─é, dogmatici, -ce, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ╚Ťine de dogme, privitor la dogme; care se sprijin─â pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematic─â a adev─ârurilor revelate ce se refer─â la Dumnezeu ╚Öi la ac╚Ťiunea sa; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. ╚Öi f. Adept al dogmatismului; dogmatist. ÔÇô Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.
DOGM├üTIC, -─é, dogmatici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care ╚Ťine de dogme, privitor la dogme; care se sprijin─â pe dogme. 2. S. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematic─â a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor religioase. 3. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care sus╚Ťine ╚Öi aplic─â dogmatismul; dogmatist. ÔÇô Din fr. dogmatique, lat. dogmaticus.
DOGM├üTIC, -─é, dogmatici, -e, adj. 1. Care se refer─â la dogmele unei religii, care se sprijin─â pe aceste dogme, care are caracter de dogm─â (1). ├Änv─â╚Ť─âtur─â dogmatic─â. 2. Care respinge principiul verific─ârii critice, consider├«nd c─â o opinie, o tez─â etc. au valoare necontestat─â ├«n orice condi╚Ťii ╚Öi ├«n orice ├«mprejur─âri. Metod─â dogmatic─â. Atitudine dogmatic─â. Ôľş Exist─â un marxism dogmatic ╚Öi un marxism creator. Eu m─â situez pe platforma marxismului creator. STALIN, O. III 199.
DOGMÁTICĂ s. f. Parte a teologiei care cuprinde expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor.
dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; adj. f., (persoană) s. f. dogmátică, pl. dogmátice
dogmátică (parte a teologiei) s. f., g.-d. art. dogmáticii
dogmátic adj. m., s. m., pl. dogmátici; (persoană) f. sg. dogmátică, pl. dogmátice
dogmátică (doctrină) s. f., g.-d. art. dogmáticii
DOGMÁTIC adj., s. 1. adj. mecanic, rigid, schematic, simplist. (Atitudine ~; o interpretare ~.) 2. s. dogmatist. (~ul este adept al dogmatismului.)
Dogmatic Ôëá adogmatic
DOGM├üTIC, -─é adj. 1. Referitor la dogmele unei religii, (cu caracter) de dogm─â. 2. Care respect─â cu stricte╚Ťe dogmele. ÔÖŽ M─ârginit, ├«nchistat ├«n dogme. ÔÖŽ Necreator. // s.m. ╚Öi f. Dogmatist. [< lat. dogmaticus, fr. dogmatique].
DOGMÁTICĂ s.f. Expunere sistematică a dogmelor unei religii; tratat asupra dogmelor. [< fr. dogmatique].
DOGM├üTIC, -─é I. adj. 1. referitor la dogme; cu caracter de dogm─â. 2. care respect─â cu stricte╚Ťe dogmele, resping├ónd principiul verific─ârii critice al g├óndirii creatoare. ÔŚŐ m─ârginit, ├«nchistat ├«n dogme. II. s. f. parte a teologiei cuprinz├ónd expunerea sistematic─â a dogmelor unei religii; tratat despre dogme. III. s. m. f. dogmatist. (< fr. dogmatique, lat. dogmaticus)
DOGM├üTIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de dogme; propriu dogmelor. Teologie ~c─â. Ra╚Ťionament ~. 2) Care respect─â far─â discern─âm├ónt dogmele; cu atitudine lipsit─â de discern─âm├ónt fa╚Ť─â de dogme. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus
DOGMÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al dogmatismului. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus
DOGMÁTICĂ f. Ramură a teologiei în care sunt expuse dogmele unei religii. /<fr. dogmatique, lat. dogmaticus
dogmatic a. 1. relativ la dogme: teologie dogmatic─â; 2. fig. deciziv: ton dogmatic.
dogmatic─â f. totalitatea dogmelor unei religiuni.
* dogm├ític, -─â adj. (vg.r dogmatik├│s). Relativ la dogme: teologie dogmatic─â. Care admite ├«n filosofie adev─ârur─ş sigure: dogmatici─ş se opun scepticilor. Fig. Senten╚Ťios: ton dogmatic. ╚śtiin╚Ťa tuturor dogmelor une─ş religiun─ş. Adv. ├Än mod dogmatic.
DOGMATIC s. dogmatist. (~ este adept al dogmatismului.)
dogmatic─â (Biz.) (< gr. [¤ä¤ü╬┐¤Ç╬Ȥü╬╣╬┐╬Ż] ╬┤╬┐╬│╬╝╬▒¤ä╬╣¤░¤î╬Ż [dogmaticon]), slava care se c├ónt─â la vecernia* mic─â ╚Öi mare, de s├ómb─ât─â seara (pe cele opt ehuri*), ca ╚Öi din alte zile ale s─âpt─âm├ónii, dup─â stihirile* de la ÔÇ×Doamne strigat-amÔÇŁ ╚Öi dup─â cele de la stihoavn─â*. Este numit─â astfel pentru c─â textul ei enun╚Ť─â o dogm─â, respectiv aduce laud─â Fecioarei ╚Öi con╚Ťine dogmele privitoare la persoana lui Iisus. Prin tradi╚Ťe, alc─âtuitorul d. este Sf. Ioan Damaschinul ( m. 749).

Dogmatic─â dex online | sinonim

Dogmatic─â definitie

Intrare: dogmatic (adj.)
dogmatic adjectiv
Intrare: dogmatic─â
dogmatic─â substantiv feminin
Intrare: dogmatic─â
dogmatic─â substantiv feminin