Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru dogm─â

d├│gm─â sf [At: ST. LEX. / V: (├«vr) dogm sm / Pl: ~me / E: fr dogme, lat dogma] 1 ├Änv─â╚Ť─âtur─â sau tez─â fundamental─â a unei religii, care nu poate fi supus─â criticii ╚Öi nu admite obiec╚Ťii. 2 (Pex) Tez─â, doctrin─â politic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â etc. considerat─â imuabil─â, acceptat─â necritic ╚Öi aplicat─â rigid.
D├ôGM─é, dogme, s. f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, tez─â etc. fundamental─â a unei religii, care nu poate fi supus─â criticii. 2. Tez─â, doctrin─â politic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â etc. considerat─â imuabil─â ╚Öi impus─â ca adev─âr incontestabil. ÔÇô Din fr. dogme, lat. dogma.
D├ôGM─é, dogme, s. f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, tez─â etc. fundamental─â a unei religii, obligatorie pentru adep╚Ťii ei, care nu poate fi supus─â criticii ╚Öi nu admite obiec╚Ťii. 2. Tez─â, doctrin─â politic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â etc. considerat─â imuabil─â ╚Öi impus─â ca adev─âr incontestabil. ÔÇô Din fr. dogme, lat. dogma.
D├ôGM─é, dogme, s. f. 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, tez─â, principiu fundamental al unei religii, care nu poate fi supus criticii, nu admite obiec╚Ťii ╚Öi este obligatoriu pentru to╚Ťi adep╚Ťii ei. M─â-nchin ╚Öi cred, Mo╚Ťoace, ├«n datini str─âmo╚Öe╚Öti, Ca-n dogmele prea sfinte a legii cre╚Ötine╚Öti. ALECSANDRI, T. II 74. Cerc─ârile lui Raco╚Ťi de a trage pre rom├«ni la dogmele lui Calvin... ├«l ├«ndeamn─â a poronci t─âlm─âcirea c─âr╚Ťilor biserice╚Öti din slavone╚Öte... ├«n limba rom├«n─â. RUSSO, S. 71. ÔŚŐ Fig. Catehismul viitorului este bazat pe alte dogme, cu totul opuse dogmelor catehismului trecutului. BOLLIAC, O. 244. 2. Tez─â acceptat─â orbe╚Öte, f─âr─â dovezi, ├«n mod necritic ╚Öi f─âr─â a se ╚Ťine seam─â de condi╚Ťiile aplic─ârii ei. Teoria marxist-leninist─â nu este o dogm─â, ci o c─âl─âuz─â ├«n ac╚Ťiune. IST. P. C. (b) 518.
d├│gm─â s. f., g.-d. art. d├│gmei; pl. d├│gme
d├│gm─â s. f., g.-d. art. d├│gmei; pl. d├│gme
D├ôGM─é s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru to╚Ťi adep╚Ťii ei, asupra c─âruia nu este ├«ng─âduit s─â se discute. 2. Tez─â, doctrin─â politic─â, ╚Ötiin╚Ťific─â etc. considerat─â imuabil─â, acceptat─â ├«n mod necritic ╚Öi aplicat─â rigid, f─âr─â a ╚Ťine seam─â de condi╚Ťiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme].
D├ôGM─é s. f. 1. ├«nv─â╚Ť─âtur─â, tez─â fundamental─â a unei religii, obligatorie pentru to╚Ťi adep╚Ťii ei, care nu poate fi supus─â criticii. 2. tez─â considerat─â ca imuabil─â, care trebuie acceptat─â necritic ╚Öi aplicat─â rigid, f─âr─â a ╚Ťine seam─â de condi╚Ťiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma)
d├│gm─â (d├│gme), s. f. ÔÇô 1. ├Änv─â╚Ť─âtur─â, tez─â fundamental─â. ÔÇô 2. Tez─â, doctrin─â politic─â. ÔÇô Mr. dhogm─â. Gr. ╬┤¤î╬│╬╝╬▒ (Murnu 18) ╚Öi modern din fr. dogme. ÔÇô Der. (din fr.) dogmatic, adj.; dogmatism, s. n.; dogmatist, s. m.; dogmatiza, vb.
D├ôGM─é ~e f. 1) Principiu de baz─â al unei filozofii sau religii care este obligatoriu pentru adep╚Ťii ei ╚Öi contra c─âruia nu se admit obiec╚Ťii. 2) fig. Tez─â considerat─â imuabil─â ╚Öi acceptat─â f─âr─â rezerv─â ├«n orice condi╚Ťii. /<fr. dogme, lat. dogma
dogmă f. punct de doctrină privit ca necontestabil, mai ales în religiune și în filozofie.
* d├│gm─â f., pl. e (vgr. d├│gma, d. dok├ęo, cred, judec, decid. V. paradox). P─ârere infailibil─â, punct de doctrin─â considerat ca incontestabil, ma─ş ales ├«n religiune ╚Öi filosofie.
D├ôGM─é (< fr., lat.; gr. dogma ÔÇ×opinie, hot─âr├óreÔÇŁ) s. f. 1. Sensul ini╚Ťial: ÔÇ×ceea ce este bunÔÇŁ. 2. Termen specializat folosit de autorii clasici pentru a desemna ├«nv─â╚Ť─âturile propuse de diferite ╚Öcoli filozofice sau decretele autorit─â╚Ťilor publice. 3. (├Än sens religios) ├Än perioada patristic─â, ├«nv─â╚Ť─âtura cre╚Ötin─â ├«n opozi╚Ťie cu ├«nv─â╚Ť─âturile filozofilor. ├Än accep╚Ťiunea actual─â cre╚Ötin─â reprezint─â adev─ârul religios stabilit de Biseric─â pe temeiul revela╚Ťiunii divine, exprim├ónd ÔÇ×regula fideiÔÇŁ sau ÔÇ×quae crediturÔÇŁ, con╚Ťinutul obiectiv, normativ ╚Öi unitar al m─ârturisirii de credin╚Ť─â. 4. (├Än sens filozofic) Teorie admis─â de o anumit─â ╚Öcoal─â filozofic─â (ex. d. ╚Öcolii stoice). ÔÖŽ P. ext. (├Än sens peiorativ) Tez─â acceptat─â ├«n mod necritic, neargumentat─â ╚Öi neverificat─â de experien╚Ť─â.
d├│gm─â, dogme s. f. 1. Adev─âr de credin╚Ť─â cuprins ├«n Sf├ónta Scriptur─â ╚Öi ├«n Sf├ónta Tradi╚Ťie, formulat de Bis. ├«n mod solemn ├«ntr-un sinod ecumenic sau prin consensus Ecclesiae dispersae, ├«n vederea m├óntuirii. 2. tez─â, doctrin─â ╚Ötiin╚Ťific─â, politic─â etc. considerate imuabile, acceptate ╚Öi aplicate f─âr─â a se ╚Ťine seama de condi╚Ťiile concrete. ÔÇô Din fr. dogme, gr. dogma.

Dogm─â dex online | sinonim

Dogm─â definitie

Intrare: dogm─â
dogm─â substantiv feminin