Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru dogar

dogár [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / V: (reg) dăo~ sm / Pl: ~i, sm ~e sn / E: doagă + -ar] 1 sm Meșteșugar care face doage (1) sau vase din doage Si: (reg) butnar. 2 sn Unealtă ca o seceră pentru făcut doage (1). 3 sn (Trs) Planșetă pentru frământat aluatul.
DOG├üR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Me╚Öte╚Öugar care confec╚Ťioneaz─â doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealt─â cu lama ├«n form─â de secer─â, folosit─â pentru f─âcut doage. ÔÇô Doag─â + suf. -ar.
DOG├üR, (1) dogari, s. m., (2) dogare, s. n. 1. S. m. Me╚Öte╚Öugar care face doage sau vase din doage; butnar. 2. S. n. Unealt─â t─âietoare cu lama ├«n form─â de secer─â, folosit─â pentru f─âcut doage. ÔÇô Doag─â + suf. -ar.
DOG├üR, dogari, s. m. Me╚Öter care face doage sau vase din doage (butoaie, putini, doni╚Ťe etc.); butnar. I-am spus ╚Öi eu c─â s├«nt dogar, f─âc─âtor de butoaie. SAHIA, N. 80. Pe c├«nd ├«ns─â dogarii ├«nfundau bolobocul, una din roabele fetei de ├«mp─ârat... le dete pe sub ascuns o copaie de mere. ISPIRESCU, L. 353.
dogár1 (persoană) s. m., pl. dogári
dogár2 (instrument) s. n., pl. dogáre
dogár (persoană) s. m., pl. dogári
dogár (instrument) s. n., pl. dogáre
DOGÁR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.
DOGÁR2 ~i m. Meșter care face vase cu doage (butoaie, putini, ciubere etc.). /doagă + suf. ~ar
DOG├üR1 ~e n. Unealt─â pentru confec╚Ťionat doage. /doag─â + suf. ~ar
dogar m. cel ce face butoaie. [Lat. DOGARIUS]. ÔĽĹ n. unealta dogarului de cr─âpat lemnele pentru doage: fiecare me╚Öter are trei dogare de diferite m─ârimi.
dog├ír m. (d. doag─â). Sud. Butnar, fabricant de butoa─şe.
DOGAR s. (reg.) butar, (prin Transilv.) botar, (Mold.) butnar, (Transilv. și Ban.) pinter.
dogar, dogari s. m. (glum.) medic ortoped.

Dogar dex online | sinonim

Dogar definitie

Intrare: dogar (persoan─â; -i)
dogar persoan─â; -i substantiv masculin
Intrare: dogar (unealt─â; -e)
dogar unealt─â; -e substantiv neutru