Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru dogărie

dogăríe2 sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: doagă + -ărie] 1 Atelier (sau prăvălie) unde se fac și se vând obiecte din doage (1). 2 Articole făcute din doage (1).
dogăríe1 sf [At: VALIAN, V. / V: (reg) dăo~ / Pl: ~ii / E: dogar + -ie] Meseria dogarului (1) Si: dogărit, (reg) butnărie.
DOGĂRÍE1 s. f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie.
DOGĂRÍE2, (1) dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.
DOGĂRÍE2, (1) dogării, s. f. 1. Atelier în care se lucrează obiecte din doage. 2. Cantitate de obiecte lucrate din doage. – Doagă + suf. -ărie.
DOGĂRÍE1 s. f. Meseria dogarului; butnărie. – Dogar + suf. -ie.
DOGĂRÍE, (2) dogării, s. f. 1. Meseria dogarului. 2. Atelierul dogarului. 3. (Cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte lucrate de dogar.
dogăríe s. f., art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere) pl. dogăríi, art. dogăríile
dogăríe s. f., art. dogăría, g.-d. art. dogăríei; (ateliere) pl. dogăríi, art. dogăríile (sil. -ri-i-)
DOGĂRÍE s. (reg.) butărie, butnărie, butnărit. (Se ocupă cu ~.)
DOGĂRÍE ~i f. 1) la sing. Meserie de dogar. 2) Atelier unde se fac obiecte din doage. 3) rar Confecționare a doagelor și a obiectelor din doage. [Art. dogăria; G.-D. dogăriei; Sil. -ri-e] /doagă + suf. ~ărie
dogărie f. meseria dogarului.
dogăríe f. Sud. Meseria de dogar. Atelieru dogaruluĭ. Mare cantitate de doage.
DOGĂRIE s. (reg.) butărie, butnărie, butnărit. (Se ocupă cu ~.)

dogărie definitie

dogărie dex

Intrare: dogărie
dogărie substantiv feminin