doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

A DOCTORICÍ ~ésc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori

doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.