Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru doftoricesc

doftoric├ęsc, ~e├ísc─â a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~e╚Öti / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.
doftoric├ş [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~c├ęsc / E: doftor] (Pop) 1 vt A ├«ngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).
DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.
DOCTORIC├Ź vb. IV v. doftorici.
DOFTORIC├ëSC, -E├üSC─é, doftorice╚Öti, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoric├ęsc, -e├ísc─â adj.] ÔÇô Doftor + suf. -icesc.
DOFTORIC├Ź, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A ├«ngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (├«n urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoric├ş vb. IV] ÔÇô Din doftor.
DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.
DOCTORIC├Ź vb. IV v. doftorici.
DOFTORIC├ëSC, -E├üSC─é, doftorice╚Öti, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoric├ęsc, -e├ísc─â adj.] ÔÇô Doftor + suf. -icesc.
DOFTORIC├Ź, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A ├«ngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (├«n urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoric├ş vb. IV] ÔÇô Din doftor.
DOFTORIC├ëSC, -E├üSC─é, doftorice╚Öti, adj. (Popular ╚Öi familiar) De doctor, medical. Se mai ajut─â ╚Öi ea, cum poate, cu me╚Öte╚Öugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioni╚Ť─â pe nepotul s─âu... ca s─â ├«nve╚Ťe doftoriceasca ╚Ötiin╚Ť─â. HOGA╚ś, DR. II 95.
DOFTORIC├Ź, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular ╚Öi familiar) A ├«ngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. ├Äl doftoricise toat─â noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.
doftoric├ęsc (pop.) adj. m., f. doftorice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. doftoric├ę╚Öti
doftoric├ş (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. doftoric├ęsc, imperf. 3 sg. doftorice├í; conj. prez. 3 s─â doftorice├ísc─â
doftoric├ęsc adj. m., f. doftorice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. doftoric├ę╚Öti
doftoric├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. doftoric├ęsc, imperf. 3 sg. doftorice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. doftorice├ísc─â
DOCTORICÉSC adj. v. medical.
DOFTORIC├Ź vb. v. c─âuta, ├«ndrepta, ├«nfiripa, ├«ngriji, ├«ns─ân─âto╚Öi, ├«ntrema, ├«nzdr─âveni, lecui, reface, restabili, ridica, t─âm─âdui, trata, vindeca.
DOCTORIC├ëSC ~e├ísc─â (~├ę╚Öti) fam. 1) Care ╚Ťine de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ╚Ťine de medicin─â; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc
A DOCTORIC├Ź ~├ęsc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori
doftoric├ęsc, -e├ísc─â adj. (d. doftor, cu sufixu slav -i─Źeski─ş). Vech─ş. Rar az─ş. Medical. ÔÇô Ca adv. -e╚Öte.
doctoricesc adj. v. MEDICAL.
doftorici vb. v. C─éUTA. ├ÄNDREPTA. ├ÄNFIRIPA. ├ÄNGRIJI. ├ÄNS─éN─éTO╚śI. ├ÄNTREMA. ├ÄNZDR─éVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. T─éM─éDUI. TRATA. VINDECA.

Doftoricesc dex online | sinonim

Doftoricesc definitie

Intrare: doftoricesc
doctoricesc
doftoricesc adjectiv
Intrare: doftorici
doctorici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
doftorici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a