Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru doftor

d├│ctor sm [At: (a. 1665) IORGA, S. D. V, 88 / V: (├«nv) doht~, (pop) doft~, (reg) dopt~, dost~ / Pl: ~i / E: fr docteur, lat doctor, cf ger Doktor] 1 Persoan─â cu studii superioare care se ocup─â cu vindecarea, tratarea ╚Öi prevenirea bolilor umane ╚Öi animale Si: medic. 2 ├Änalt titlu ╚Ötiin╚Ťiific acordat de o institu╚Ťie academic─â sau de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior. 3 Persoan─â cu titlul de doctor (2). 4 (├Äs) ~ honoris causa Titlu onorific acordat unei mari personalit─â╚Ťi ├«n domeniul vie╚Ťii sociale, politice, culturale, ╚Ötiin╚Ťifice. 5 (├Äs) ~ al bisericii Titlu acordat celor mai mari teologi ╚Öi apologe╚Ťi cre╚Ötini. 6 (Fam) Persoan─â foarte priceput─â ├«ntr-un domeniu Si: maestru. 7 (Zlg) Pesc─ârel albastru (Alcedo atthis). 8 (Reg) Numele mai multor plante din familia liliacee (Aloe). modificat─â
d├│ftor sm vz doctor
d├│ptor sm vz doctor
d├│stor sm vz doctor
D├ôCTOR, doctori, s. m. 1. Persoan─â cu studii superioare care se ocup─â cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane ╚Öi animale; medic. 2. Titlu ╚Ötiin╚Ťific ├«nalt acordat de o institu╚Ťie academic─â sau de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior; persoan─â care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoan─â foarte priceput─â ├«ntr-un domeniu. 4. (Bot., reg.; ├«n forma doftor) Arbust mediteraneean ╚Öi tropical din care se extrage saburul (Alo├ź vera). [Var.: (1, pop.) d├│ftor s. m.] ÔÇô Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor.
DÓFTOR s. m. v. doctor.
D├ôCTOR, doctori, s. m. 1. Persoan─â cu studii superioare care se ocup─â cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane ╚Öi animale; medic. 2. Titlu ╚Ötiin╚Ťific ├«nalt acordat de o institu╚Ťie academic─â sau de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior; persoan─â care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoan─â foarte priceput─â ├«ntr-un domeniu. 4. (Bot., reg.; ├«n forma doftor) Arbust mediteraneean ╚Öi tropical din care se extrage saburul (Alo├ź vera). [Var.: (1, pop.) d├│ftor s. m.] ÔÇô Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor.
DÓFTOR s. m. v. doctor.
D├ôCTOR, doctori, s. m. 1. Persoan─â care posed─â studii medicale superioare ╚Öi are dreptul de a trata bolnavii; medic. De r─âni╚Ťi au grij─â doctorii. CAMILAR, N. I 62. ├Ä╚Ťi trebuie un doctor ╚Öi o ├«ngrijire special─â. SADOVEANU, P. M. 119. Nu ╚Ťineam de loc s─â sporesc cu unul num─ârul intelectualilor ce abuzau de gentile╚Ťea doctorului Nicu. M. I. CARAGIALE, C. 131. Am dat femeii... un bilet pentru doctorul din t├«rg. IBR─éILEANU, A. 179. ÔŚŐ (Glume╚Ť) C├«nd ai s-ajungi doctorul [ma╚Öinilor]... ai s─â ╚Ötii s─â umbli cu orice fel de ma╚Öini. PAS, Z. I 307. 2. (De obicei urmat de determin─âri ar─ât├«nd felul studiilor) Cel mai ├«nalt titlu academic acordat de c─âtre o institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt superior. Doctor ├«n filozofie. Doctor ├«n chimie. Ôľş Ai putea mai la urm─â, s─â la╚Öi prea bine pe domnul doctor s─â plece singur ├«n escursiunile sale ╚Ötiin╚Ťifice. HOGA╚ś, M. N. 101. ÔŚŐ (Familiar) Persoan─â priceput─â, iscusit─â, specialist─â ├«ntr-o lucrare, ├«ntr-un domeniu de activitate. E doctor ├«n meseria lui. ÔÇô Variant─â: (1, popular) d├│ftor (STANCU, D. 177, CAMIL PETRESCU, T. II 135, CREANG─é, A. 15) s. m.
DÓFTOR s. m. v. doctor.
d├│ctor s. m., pl. d├│ctori; abr. dr.
d├│ctor s. m., pl. d├│ctori; abr. dr.
DÓCTOR s. medic, (înv.) vraci.
D├ôCTOR s.m. 1. Titlu ╚Ötiin╚Ťific conferit ├«n urma unui examen special ╚Öi a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ÔŚŐ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de institu╚Ťiile de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior unei personalit─â╚Ťi de mare prestigiu, f─âr─â sus╚Ťinerea unei diserta╚Ťii. 2. Persoan─â care are studii medicale superioare ╚Öi posed─â dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoan─â foarte priceput─â ├«ntr-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor].
D├ôCTOR s. m. 1. titlu ╚Ötiin╚Ťific conferit doctoranzilor ├«n urma sus╚Ťinerii examenelor ╚Öi a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ÔÖŽ ~ docent = titlu ╚Ötiin╚Ťific care se acord─â doctorilor (1) care fac dovada unei activit─â╚Ťi ╚Ötiin╚Ťifice ├«ndelungate ╚Öi valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institu╚Ťiile de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior unei personalit─â╚Ťi de mare prestigiu, din ╚Ťar─â sau din str─âin─âtate, pentru realiz─âri deosebite ├«n domeniul ╚Ötiin╚Ťei, tehnicii ╚Öi culturii, pentru servicii de mare ├«nsemn─âtate aduse patriei ╚Öi umanit─â╚Ťii. 2. medic. 3. (fam.) persoan─â foarte priceput─â ├«ntr-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
doct├│r (d├│ctori), s. m. ÔÇô 1. Titlu ╚Ötiin╚Ťific ├«nalt; persoan─â care are acest titlu. ÔÇô 2. Medic. ÔÇô 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) ╚Öi ├«nainte prin intermediul sl. dochtor┼ş. ÔÇô Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s. m. (persoan─â care ├«╚Öi preg─âte╚Öte lucrarea de doctorat); doctorat, s. n. (stagiu de calificare ╚Ötiin╚Ťific─â superioar─â); doctoreas─â (var. doftoreas─â), s. f. (so╚Ťie de doctor; doctori╚Ť─â); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s. f. (medicament, leac); doctori╚Ť─â, s. f. (femeie medic); doftoricesc, adj. (├«nv., medic); doftoricale, s. f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. ╬┤╬┐¤░¤ä╬┐¤ü╬╣¤░╬Č.
D├ôCTOR ~i m. 1) Persoan─â, cu studii superioare de specialitate, care profeseaz─â medicina; medic. 2) Grad ╚Ötiin╚Ťific superior. 3) Persoan─â care posed─â titlul ╚Ötiin╚Ťific superior. ~ ├«n istorie. ~ ├«n filologie. 4) fam. Persoan─â care v─âde╚Öte cuno╚Ötin╚Ťe profunde ├«ntr-un domeniu de activitate. /<lat. doctor, fr. docteur
doctor m. 1. cel promovat la doctorat: doctor ├«n litere, ╚Ötiin╚Ťe, drept; 2. medic; 3. p─ârinte al Bisericii catolice.
doftor m. numele popular al doctorului ├«n medicin─â. [╚śi dohtor: gr. mod. (cf. oftic─â = hectic─â)].
Polizu (Doctor G. A.) m. anatomist și lexicograf român (m. 1886).
* d├│ctor ╚Öi (pop.) d├│ftor m. (rus. d├│ktor ╚Öi d├│htor, germ. doktor, d. lat. d├│ctor, -├│ris, care vine d. doc├ęre, a ├«nv─â╚Ťa, a instrui. Corect rom. ar fi doct├│r, ca act├│r, corect├│r). Cel ce posed─â cel ma─ş ├«nalt grad universitar: doctor ├«n teologie, litere, ╚Ötiin╚Ťe, medicin─â, drept. Medic. ÔÇô Fem. -e├ís─â, pl. ese, nevast─â de doctor sa┼ş posesoare a acestu─ş titlu. Fam. ╚Öi -oa─şe, pl. tot a╚Öa.
d├│ftor V. doctor.
DOCTOR s. medic, (înv.) vraci.
DOCTOR. Subst. Doctor, doctora╚Ö (dim., peior.), medic, vraci (pop.), esculap (fam.); medicastru (depr.); doctori╚Ť─â, doctoreas─â (pop. ╚Öi fam.), doftoroaie (pop.), vr─âci╚Ť─â (├«nv. ╚Öi arh.), vrace (├«nv.). Medic specialist; medic primar, medic secundar; medic legist; medic militar; medic curant; medic internist. Alopat; anestezist; balneolog; cardiolog; chirurg; dermatolog; ftiziolog; ginecolog; hematolog; homeopat; igienist; laringolog; mamo╚Ö; obstetrician; oftalmolog, oculist; osteolog; otorinolaringolog, orelist; oncolog; ortoped, ortopedist; neurolog; psihiatru; radiolog; reumatolog; stomatolog, dentist; toxicolog; urolog;, virusolog. Personal medical. Corpul medicilor. Personal medical ajut─âtor; agent sanitar, felcer; felcer─â, felceri╚Ť─â; subchirurg (ie╚Öit din uz); asistent (medical); asistent─â (medical─â); laborant; laborant─â; sor─â; sor─â de caritate; sor─â-╚Öef─â; moa╚Ö─â; infirmier; infirmier─â; farmacist; spi╚Ťer (pop.). Adj. De doctor, medical, doctoricesc (fam.), doftoricesc (pop.). Vb. A fi medic, a practica medicina; a consulta, a examina (un bolnav); a doctori (├«nv.), a doftori (pop.), a doftorici (pop. ╚Öi ├«nv.), a ├«ngriji un bolnav, a trata, a cura (rar), a curarisi (├«nv. ╚Öi fam.); a vindeca, a lecui, a ├«ns─ân─âto╚Öi, a pune pe picioare, a t─âm─âdui (pop.). A prescrie un tratament; a prescrie o re╚Ťet─â. V. boal─â, institu╚Ťii sanitare, ├«ns─ân─âto╚Öire, medicin─â, s─ân─âtate, tratament medical.
fem├ęie-d├│ctor s. f. 1966 (med.) Doctori╚Ť─â v. femeie-profesor (din femeie + doctor)
CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM!
DR. PETRU GROZA v. ╚śtei.
MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindec─â-te pe tine! ÔÇô Dicton prin care se recomand─â celor care dau sfaturi altora, s─â le urmeze ei ├«n╚Öi╚Öi, mai ├«nt├ói.
doctor, doctori s. m. 1. (friz.) meșter care lucrează rapid. 2. persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu.

Doftor dex online | sinonim

Doftor definitie

Intrare: doctor
doctor admite vocativul substantiv masculin
doftor
doptor
dostor
Intrare: doftor
doftor