dodecafónic, ~ă a [At: M 1965, nr. 2, 39 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dodécaphonique] 1 Care aparține dodecafonismului (1-2) Si: dodecafonist (1). 2 Referitor la dodecafonism (1-2) Si: dodecafonist (1).

DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. – Din fr. dodécaphonique.

DODECAFÓNIC, -Ă, dodecafonici, -ce, adj. Care aparține dodecafonismului, privitor la dodecafonism; dodecafonist. – Din fr. dodécaphonique.

dodecafónic adj. m., pl. dodecafónici; f. dodecafónică, pl. dodecafónice

dodecafónic adj. → fonic

DODECAFÓNIC adj. (MUZ.) dodecafonist. (Compoziție ~.)

DODECAFÓNIC, -Ă adj. Referitor la dodecafonism; care utilizează dodecafonia; dodecafonist. [< fr. dodécaphonique].

DODECAFONIC adj. (MUZ.) dodecafonist. (Compoziție ~.)