documenta vt [At: LM / Pzi: ~téz / E: fr documenter] 1 vt A susține pe bază de documente, informații, probe etc. Si: a dovedi, a demonstra, a proba. 2 vt A constitui o dovadă pentru... Si: a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. 3 vr A se informa amănunțit, pe baza unor documente (1-5).

documentár, ~ă [At: IORGA, L. II, 553 / Pl: ~i, ~e / E: fr documentaire] 1 a Care are caracter sau valoare de document (1-5) Si: (asr) documental. 2 Care se bazează pe documente (1-5). 3-4 sn, a (Film) care prezintă fapte autentice, cu valoare de document (1-5).

documentáre sf [At: DDRF / Pl: ~tắri / E: documenta] 1 Susținere pe bază de documente, informații, probe etc. Si: documentație (1). 2 Constituire a unei dovezi pentru... Si: documentație (2). 3 Informare amănunțită, pe baza unor documente (1-5) Si: documentație (3). 4 Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate Si: # documentație (4). 5 Sector de activitate unde se (poate) face documentarea (3). modificată

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

DOCUMENTÁR, -Ă, documentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cu caracter sau valoare de document. 2. Adj., s. n. (Film sau scriere) care prezintă fapte absolut autentice. – Din fr. documentaire.

DOCUMENTÁRE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta. ♦ Documentație. – V. documenta.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

DOCUMENTÁR, -Ă, documentari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cu caracter sau valoare de document. 2. Adj., s. n. (Film sau scriere) care prezintă fapte absolut autentice. – Din fr. documentaire.

DOCUMENTÁRE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta. ♦ Documentație. – V. documenta.

DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic pe bază de documente. Timpul dat pentru întocmirea referatului să fie îndestulător, să permită referentului să se documenteze temeinic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 5/3.

DOCUMENTÁR, -Ă, documentari, -e, adj. Cu caracter sau valoare de document, care are drept scop să prezinte fapte sau date informative dintr-un domeniu de activitate (știință, artă etc.). Material documentar. ♦ (Substantivat, n.) Film sau operă scrisă bazată pe documente, care prezintă fapte reale, din viață. Volumul e un documentar de o semnificație adîncă, o lucrare care aduce unul din cele mai zdrobitoare argumente în rechizitoriul unui regim de exploatare și rușine. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/1.

DOCUMENTÁRE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta; informare temeinică pe bază de documente; dovedire prin documente, argumentare, dovadă, probă. Schița... necesită o documentare temeinică, o cunoaștere adîncă a vieții și a oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/2.

documentá (a ~) vb., ind. prez. 3 documenteáză

documentár1 adj. m., pl. documentári; f. documentáră, pl. documentáre

documentár2 s. n., pl. documentáre

documentáre s. f., g.-d. art. documentắrii; pl. documentắri

documentá vb., ind. prez. 1 sg. documentéz, 3 sg. și pl. documenteáză

documentár adj. m., pl. documentári; f. sg. documentáră, pl. documentáre

documentár s. n., pl. documentáre

documentáre s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

DOCUMENTÁ vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

DOCUMENTÁRE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)

DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].

DOCUMENTÁR, -Ă adj. Bazat pe documente; care servește la documentare. // s.n. Film, scriere care înfățișează fapte reale, cu valoare de document, de documentație. [Cf. fr. documentaire].

DOCUMENTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspândirii cunoștințelor specializate. [< documenta].

DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)

DOCUMENTÁR, -Ă I. adj. care servește la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfățișează fapte reale. (< fr. documentaire)

DOCUMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)

A DOCUMENTÁ ~éz tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter

A SE DOCUMENTÁ mă ~éz intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter

DOCUMENTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care servește la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire

DOCUMENTÁR2 ~e n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire

documentà v. a întări cu documente, a se sprijini pe documente.

* documentár, -ă adj. (d. document, fr. ducumentaire). Care are caracteru unuĭ document. Care se bazează pe documente.

* documentéz v. tr. (d. document; fr. documenter). Susțin pin documente: a documenta o afirmațiune.

DOCUMENTA vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)